Urmărește A1 pe Discover„Dar, odata iesiti pe strada, adesea anonimatul ne da in sfarsit «libertatea» de a face orice vrem. Aruncam pe jos, scuipam, ne ridicam ciorapii in vazul lumii...
Singurul martor care ne-ar putea sanctiona este propria noastra constiinta. Daca ne-am imagina ca o camera ascunsa de luat vederi ne surprinde cand suntem tentati sa gresim, poate ca ne-am controla."
Este o greseala sa credem ca le stim pe toate. Este o greseala sa ne simtim jigniti atunci cand ni se face observatie in momentele in care am calcat stramb. Este o greseala sa credem ca „dansul" (la toate formele sale) e pronume de politete.
Strict gramatical, „dansul" este un regionalism folosit in Moldova in loc de „el" si uneori se adreseaza obiectelor. Pronume de politete este „dumnealui".
Din acest motiv (urmat de multe altele) se scriu si se citesc cartile de bune maniere: ca sa nu gresim cand ne comportam intr-un anume fel, considerand ca asa e politicos; sunt multe sanse ca aceia care se cred „buricul pamantului" sa afle ca politicos e tocmai contrariul a ceea ce fac!
Potrivit Codului de bune maniere redactat de Aurelia Marinescu, nici o politete nu e batuta in cuie, insa in ce priveste descaltatul la usa regula e stricta: la noi acasa - da, in vizita - nu (desi eram tentati sa-l catalogam pe oaspetele care nu se descalta drept „needucat").
E greu de suportat spectacolul (uneori si mirosul) pe care-l ofera o persoana frumos imbracata, dar... desculta. Dar gazda are pregatiti niste papuci, pe care sa-i ofere daca insista cineva.
Gestul este firesc la tara (de unde si vine), unde ulitele sunt pline de glod. Totusi, rugamintea adresata gazdei de a primi papuci nu mai pare atat de ciudata.
V-ati intrebat vreodata de ce punem mana la gura cand cascam si primim urari („Sanatate!", „Noroc!") din partea celor din jur cand stranutam? Omul primitiv credea ca prin cas¬cat/stranut sufletul ne poate parasi trupul, iar gestul de a duce mana la gura, respectiv urarile in-curajatoare aveau menirea de a impiedica acest lucru. Asadar, a-i ura „Noroc!", „Faci chef!" celui care a stranutat nu e atat de politicos pe cat credem.
Dupa aceasta calatorie lunga de trei saptamani prin labirintul regulilor unei comportari civilizate, pare-se ca am ajuns la capat. Dar viata de zi cu zi ne supune permanent unor teste. De pilda, sa stim cum si cand sa salutam, sa ne imbracam adecvat, sa fim capabili sa sustinem o conversatie in cercul frecventat.
Suntem oameni manierati numai daca regulile dezbatute in aceste episoade au devenit, pentru noi, o a doua natura. Asa cum am observat, greselile nu ne sunt tolerate de familie ori de apropiatii nostri. Mai devreme sau mai tarziu, aceste erori vor fi sanctionate crud, iar numarul prietenilor va deveni din ce in ce mai mic.
Altfel spus, societatea indeparteaza prost-crescutii. Ce e de facut ne spune Aurelia Marinescu: „Daca la inceput respectarea regulilor de bune maniere ne pare o corvoada, cu timpul vom scapa de acest sentiment sacaitor. Senzatia de constrangere va fi inlocuita cu naturaletea gesturilor.
Multi dintre cei care trec drept bine crescuti in anumite medii nu sunt asa de fapt, pentru ca nu se controleaza in permanenta si politetea nu le-a devenit o a doua natura".
Citeste jurnalul.ro
Vintage versus design contemporan... Arome calmante pentru un sezon nebun...
