6 semne că ai fost neglijat emoțional în copilărie

Urmărește A1 pe Discover

Copilăria este temelia dezvoltării noastre fizice, dar și emoționale. De cele mai multe ori, când vorbim despre experiențele dureroase din copilărie, ne rezumăm la evenimentele negative evidente, cum sunt abuzurile fizice sau certurile. Însă, un impact emoțional la fel de mare poate avea și absența unor experiențe pozitive în familie.

Lipsa de sprijin, afecțiune și validare din partea părinților sau bunicilor care ne-au fost îngrijitori ne poate afecta profund dezvoltarea emoțională și își pune adeseori amprenta asupra vieții noastre de adult în cele mai variate moduri.

Ce înseamnă neglijare emoțională

Neglijarea emoțională în copilărie implică ignorarea sau respingerea nevoilor emoționale ale copilului, conform Psych Central, una dintre cele mai importante platforme online dedicate sănătății mintale. Unii părinți sunt atenți la o parte dintre nevoile emoționale ale copiilor, dar le pot neglija pe altele, în timp ce alții le ignoră complet.

„Copiii au nevoie de cineva care să-i asculte, să le valideze sentimentele, să aibă așteptări potrivite pentru vârsta lor și să le ofere îndrumare în fața provocărilor pe care le întâmpină în timpul dezvoltării”, explică Montina Myers-Galloway, consilier autorizat în sănătate mintală.

Cele mai comune forme de neglijare emoțională includ:

• lipsa de sprijin emoțional în perioade dificile sau în caz de boală;
• refuzul de a manifesta afecțiune, chiar și atunci când copilul o cere;
• izolarea socială;
• indisponibilitatea sau absența emoțională;
• ignorarea copilului;
• expunerea la violență domestică sau alte forme de abuz.

Unii părinți aleg în mod conștient să-și neglijeze emoțional copiii atunci când le minimalizează sau le resping emoțiile, din convingerea că astfel îi vor „căli” pentru viață. Un exemplu este lipsa de toleranță față de băieții care plâng, influențată de stereotipurile de gen din societate.

Alți părinți resping emoțiile copiilor fără conștientizeze. Din cauza propriilor traume sau limitări emoționale, aceștia nu sunt capabili să recunoască și să satisfacă nevoile emoționale ale copilului.

Citește și: Când „te iubesc” nu e suficient – Cele 5 limbaje ale iubirii la copii

Semne că ai fost neglijat emoțional în copilărie

Sprijinul emoțional pe care îl primim în primii ani de viață ne ajută să ne identificăm și să ne înțelegem emoțiile proprii, să ne exprimăm nevoile în mod sănătos și să ne consolidăm încrederea în propriile forțe.

Pentru cei care au fost neglijați emoțional în copilărie, conștientizarea propriilor sentimente este adesea o provocare. Poți reuși acest lucru observând reacțiile și emoțiile pe care le ai în diferite contexte.

Iată care sunt cele mai comune semne că ai fost neglijat emoțional în copilărie:

1. Te superi când cei din jur nu observă lucruri importante pentru tine

Uneori, te doare când cei din jur nu observă lucrurile care contează pentru tine, cum ar fi o tunsoare nouă, o promovare sau ziua ta de naștere. Sentimentul că „nu le pasă” vine adesea din copilărie, atunci când aceste nevoi nu au fost împlinite, explică pentru publicația Psychology Today psihoterapeutul Kaytee Gillis, specialistă în traume familiale și violență domestică.

Sentimentul că nu ești văzut și că nu contezi cu adevărat trădează, de fapt, o nevoie veche de a fi remarcat și apreciat, care își are rădăcinile în copilărie. Evenimentele din viața de adult reaprind această durere.

2. Ai o nevoie constantă de validare

Dacă nu ai primit sprijin emoțional în copilărie, ai putea simți o nevoie puternică și constantă de aprobare din partea celor din jur. De exemplu, nu te poți bucura pe deplin de o realizare dacă nu primești aprecieri din partea celor din jur. Chiar dacă ai muncit din greu pentru a avea succes, simți că trebuie recunoscut de alții pentru a fi valoros.

În interacțiunile sociale sau profesionale, ai tendința de a căuta constant confirmarea altora cu privire la acțiunile tale. Mai mult, ai putea chiar să-ți schimbi comportamentul sau alegerile pentru a le satisface așteptările, chiar dacă acestea nu sunt aliniate cu dorințele tale adevărate. Toate acestea pot apărea din lipsa unui sprijin emoțional în copilărie.

3. Ai senzația că ești lăsat pe dinafară

Acea senzație familiară de a nu fi inclus în conversații, întâlniri sau alte evenimente sociale poate trezi amintiri legate de lipsa de includere în familia de origine, potrivit psihoterapeutului Kaytee Gillis.

Cu toții putem avea acest sentiment la un moment dat, dar persoanele care au fost neglijate emoțional în copilărie o trăiesc ca pe ceva mult mai dureros și, uneori, ca pe un obstacol în dezvoltarea unor prietenii sănătoase.

4. Ai probleme în a crea și menține relații sănătoase

Dacă ai crescut într-un mediu unde nu ai avut parte de modele sănătoase de relaționare, ai putea întâmpina dificultăți în a construi relații de încredere și echilibrate ca adult. Poți avea tendința de a te retrage sau de a evita intimitatea emoțională, de teamă să nu fii rănit.

De asemenea, poți avea dificultăți în exprimarea emoțiilor și sentimentelor sau te poți simți confuz în legătură cu sentimentele tale ori nesigur cu privire la intențiile celor din jur. Neglijarea emoțională în copilărie poate duce la un sentiment de singurătate și la izolare.

5. Te compari mereu cu ceilalți

Mai ales în perioada tinereții, compararea cu cei din jur este o parte normală a experienței umane. Tinerii tind să arate și să se comporte într-un anumit fel pentru a se integra în grupurile lor sociale.

Totuși, dacă observi că te compari constant cu ceilalți - în privința aspectului fizic, alegerilor de carieră, relațiilor sau familiei -, fie în viața reală, fie pe rețelele sociale, poate fi un semn că ai o stimă de sine scăzută sau îți lipsește încrederea în tine.

Un copil care nu primește validarea și aprecierea necesare pentru a-și construi o imagine de sine sănătoasă va avea dificultăți în a-și dezvolta o stimă de sine pozitivă. El poate învăța să caute validare în exterior, comparându-se constant cu ceilalți pentru a simți că este suficient de bun.

6. Simți nevoia să-i „repari” pe alții

Acest lucru poate veni dintr-o experiență în care ai încercat să ajuți un părinte care se confrunta cu probleme de sănătate mintală sau dependență de substanțe.

Copiii simt adesea o responsabilitate puternică de a proteja și sprijini persoanele care au grijă de ei, chiar și atunci când au fost abuzați de acestea. Acest tipar poate crea un ciclu de codependență, în care un adult simte nevoia de a „repara” pe cineva pe care îl iubește și de care îi pasă.

Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.