Urzicile, ștevia, spanacul, loboda sau leurda au reale puteri terapeutice asupra organismului privat de câteva luni de soare și hrană vie, explică nutriționistul Lygia Alexandrescu
"Spanacul este o plantă din familia amarantaceelor și a fost cultivată pentru prima oară în Asia de sud-vest. Încă din copilărie am fost cu toții admiratori ai lui Popeye Marinarul și ne-am străduit să mâncăm spanac doar ca să fim la fel de puternici ca el. Și puterea acestui personaj de desen animat venea din cantitatea mare de fier pe care o conține spanacul. Între noi fie vorba, în anii '30 s-a publicat o statistică eronată privind alimentele cele mai bogată în fier. Astfel, pentru spanac s-a raportat o cantitate de fier de 10 ori mai mare decât în realitate. Asta nu îl face mai puțin valoros din punct de vedere nutritiv. Spanacul conține fier, calciu, clorofilă, beta-caroten (necesar pentru formarea vitaminei A), vitamina C, B6, sodiu și potasiu", susține nutriționistul.
Articolul continuă după reclamă
Sulful pe care-l conține spanacul ajută la detoxifierea ficatului iar vitamina A ajuta la îmbunătățirea vederii pe timp de noapte, datorită conținutului mare de compuși flavonoizi(13), spanacul fiind un aliment anticancerigen. Fiind bogat în calciu, fier, acid folic, vitamina E și K, spanacul este numit de francezi "mătura stomacului".
"De asemenea el este bogat și-n acid oxalic, care ajută la absorbția calciului, prevenind formarea pietrelor la rinichi. Substanțele fitochimice și clorofila pe care le conține spanacul au rol anticancerigen, de reglare hormonală și o compoziție apropiată de cea a sângelui uman. Spanacul este, așadar, un tonifiant excelent al întregului organism, însă în mod special pentru sânge, ficat și colecist. Se poate consuma în salate sau ca sote și-n ciorbe de zarzavat", a arătat Lygia Alexandrescu.
Au fost produse extracte din spanac și în urma studiilor clinice asupra acestora s-a constatat că ele ajută la inhibarea dezvoltării celulelor canceroase de la nivelul stomacului și pielii.
Spanacul se poate consuma proaspăt sub formă de salată sau fiert, ca sote. Frunzele proaspete se mențin în frigider 7-8 zile iar în congelator — 6 luni.
"Salata verde sau lăptuca este o plantă care face parte din familia asteraceelor și a fost cultivată cu mii de ani în urmă în zona bazinului mediteranean, fiind prezentă și în bucătăria antică greacă sau egipteană. Există mai multe soiuri de salată verde și de multe ori e dificil de ales tipul de salată cel mai bun. Ca și regulă generală, cu cât culoarea frunzelor este mai închisă, cu atât salata respectivă este mai bogată în fitoelemente. Din punct de vedere nutritiv, salată verde este apreciată pentru conținutul ei caloric foarte redus (90% apă), în plus aduce un aport de acid folic, vitamina C, beta-caroten și potasiu și o substanță fitochimică numită lactucin, care are proprietăți sedative", a spus nutriționistul.
Ca și beneficii aduse asupra sănătății, salată verde ajută ficatul, reduce riscul de boala cardiacă, cancer și combate insomnia.
Salata verde poate fi consumată proaspătă (în cele mai multe cazuri și este cea mai recomandată formă de consum), dar și sub formă de supă de salată verde sau sote preparat la cuptor. În funcție de soi, salată verde poate fi menținută proaspătă în frigider între 5 și 10 zile, timp în care există riscul să mai piardă din fitoelemente.
"Ștevia este o plantă bogată în minerale esențiale sănătății noastre: calciu, magneziu, fier și potasiu, dar și în vitamine hidrosolubile B și C. Se poate consuma în supă, ciorbe, ca piure sau pur și simplu ca ceai. Leurda este o plantă cu frunze verzi, care miroase a usturoi (se mai numește și usturoiul ursului sau usturoi sălbatic pentru că după hibernare ursul consumă multă leurdă să se întremeze) și care se folosește și intern, și extern. Sub formă de salate sau suc proaspăt este indicată în hipertensiune arterială, ateroscleroză, diaree și constipație. Se poate folosi însă și extern, local în reumatism, răni, eczeme, prurit etc", a adăugat nutriționistul.
De asemenea, loboda este recunoscută sub trei forme: roșie, galbenă și verde și se poate consuma în salate, soteuri, suc proaspăt sau în ciorbe. Bogată în vitaminele E și K, loboda este folosită intern ca adjuvant în tratarea chisturilor ovariene și mamare, în afecțiuni dermatologice, în bronșite asmatiforme sau sub formă de cataplasme pentru dureri abdominale.
"Urzicile nu trebuie nici ele uitate, pentru că sunt un tonifiant general extraordinar. Prin conținutul lor bogat în aminoacizi esențiali, vitamine B (acid folic), C, A, E și K, calciu, fier și magneziu și în special clorofilă, urzicile pot fi considerate atât aliment, cât și plante medicinale. Astfel, este cunoscută folosirea urzicilor în afecțiuni hematologice (combat anemia), afecțiuni respiratorii (deschid căile respiratorii, reduc tusea și reduc și fluidifică mucusul bronho-pulmonar), combat constipația prin stimularea digestiei, au acțiune hipoglicemiantă (scad glicemia) și acționează pozitiv în afecțiunile dermale (eczeme, mătreață)", a mai spus Alexandrescu.
Potrivit acesteia, în urma unui program alimentar bazat pe verdețuri de primăvară, crește cantitatea de vitamine și minerale consumate, acestea ajutând la întărirea sistemului imunitar, menținând oasele puternice. De asemenea, aceste verdețuri ajută digestia și reduc greutatea corporală la normalitate.
Sursa: Agerpres.ro
Ce se întâmplă în corpul tău când renunți la carne. Efecte pozitive, dar și riscuri majore...
A băut un pahar de OŢET în fiecare zi! Cum arată acum şi ce efecte a avut băutura asupra organismului...
