Microplasticul se acumulează în cantități tot mai mari în mări și oceane, sol și aer. Un studiu realizat de Universitatea din Newcastle susține că înghițim aproximativ 100.000 de bucăți mici de plastic sau 250 de grame în fiecare an, ceea ce înseamnă în jur de 5 grame de plastic săptămânal.
Ce se întâmplă după ce microplasticul ajunge în corpul nostru este o întrebare care îngrijorează oamenii de știință și medicii. Deși nu se cunosc pe deplin efectele sale pe termen lung, cercetările semnalează tot mai multe riscuri imediate pentru sănătate.
Ce este microplasticul
Materialele microplastice sunt particule minuscule de plastic, cu o dimensiune mai mică de 5 milimetri, invizibile cu ochiul liber. Acestea au poluat excesiv mediul în ultimele decenii. În funcție de surse, pot fi împărțite în două mari categorii:
- microplastic primar, care este produs intenționat sau eliberat direct în mediu. Acesta provine din produsele de îngrijire (creme, farduri, detergenți), spălarea hainelor din materiale sintetice sau abraziunea anvelopelor din timpul condusului;
- microplastic secundar, care provine din degradarea obiectelor mai mari din plastic precum pungile din plastic, sticlele sau plasele de pescuit. Acesta reprezintă între 69 și 81% din microplasticul găsit în ocean.
Plasticul nu se degradează niciodată complet, precum resturile alimentare și hârtia. El se transformă în particule din ce în ce mai mici. În ultima fază a degradării plasticului, particulele devin nanoplastice, care au o dimensiune mai mică de 1 micrometru (0,001 mm). Nanoplasticele sunt considerate cele mai periculoase, deoarece pot pătrunde în celule.
Cum ajunge microplasticul în corpul uman
Particulele minuscule de plastic se găsesc astăzi peste tot: în apă, aer, sol și alimente. Microplasticul poate intra în corpul uman prin alimentele pe care le consumăm. Fructele de mare, sarea de mare, carnea, orezul și chiar legumele pot conține microplastic. De asemenea, aceste particule au fost descoperite atât în apa îmbuteliată, cât și în cea de la robinet.
Microplasticul poate ajunge în organism și din aerul inhalat. Respirăm zilnic particule microscopice din aer, mai ales în spațiile poluate. Produsele cosmetice sunt o altă sursă de microplastic. Unele produse de îngrijire conțin particule exfoliante din plastic.
Odată ajuns în corp, microplasticul este transportat prin sânge către aproape toate organele și țesuturile. Cercetătorii l-au detectat în întregul corp uman, inclusiv în sânge, salivă, creier ficat, rinichi, placentă și laptele matern.
Ce boli poate provoca microplasticul
Deocamdată, este dificil de măsurat exact cât microplastic ajunge în țesuturi și care este cantitatea pe care organismul o poate tolera. Din aceste motive, riscurile pentru sănătate sunt greu de evaluat. Cu toate acestea, cercetările recente au evidențiat efecte negative tot mai numeroase:
- Cancer. Studiile de laborator au arătat că particulele mici de plastic pot cauza daune oxidative, leziuni ale ADN-ului și modificări ale activității genelor, toate acestea fiind riscuri cunoscute pentru dezvoltarea cancerului, conform Harvard Medicine, revista Harvard Medical School;
- Tulburări digestive. Microplasticele ingerate pot irita mucoasa intestinală și pot altera microbiomul intestinal sau așa-numitele bacteriile bune din intestin. Acest lucru duce la inflamații cronice, sindrom de intestin iritabil și probleme de absorbție a nutrienților;
- Probleme neurologice. Nanoplasticele pot traversa bariera hematoencefalică, barieră fiziologică între sistemul sangvin și sistemul nervos central. Dacă ajung în creier, pot să provoace inflamație cerebrală, iar unele studii au evidențiat o asociere cu boli precum Parkinson sau Alzheimer;
- Probleme reproductive. Câteva studii realizate pe șoareci au identificat efecte asupra reproducerii, precum scăderea numărului și calității spermatozoizilor, cicatrizarea ovarelor și tulburări metabolice la urmași;
- Boli pulmonare. Microplasticele și nanoplasticele inhalate din aer pot crește susceptibilitatea la infecții respiratorii repetate, astm, BPOC și fibroză pulmonară.
Un alt pericol vine de la substanțele chimice conținute de microplastice, cum ar fi BPA, ftalații și metalele grele. Acestea sunt cunoscute sau suspectate că pot afecta sistemul nervos, sistemul reproducător și alte funcții ale organismului.
Tot mai multe dovezi sugerează că microplasticele pot amplifica efectele toxice ale altor poluanți, cum ar fi cadmiul. O altă ipoteză analizată de cercetători este că microplasticele ar putea transporta pe suprafața lor bacterii rezistente la antibiotice și alți agenți patogeni care pătrund astfel în organism.
Cum evităm microplasticul
Particulele mici de plastic sunt atât de prezente în mediu, încât au devenit aproape imposibil de evitat complet. Însă, există unele metode prin care putem limita expunerea, potrivit Wirecutter, site web deținut de publicația The New York Times.
Bea mai rar apă din sticle de plastic
Unele cercetări sugerează că apa îmbuteliată în sticle de plastic este o sursă importantă de microplastice. Un studiu din 2019 care a analizat apa și alte alimente și băuturi consumate frecvent a arătat că apa îmbuteliată conține cele mai mari concentrații de microplastice.
Folosirea recipientelor reutilizabile din sticlă, inox sau ceramică în locul celor din plastic este o metodă bună de a limita ingestia particulelor de plastic.
Nu păstra alimentele în ambalaje de plastic
Caserolele și pungile de plastic în care depozităm alimentele sunt o altă sursă de microplastice. În plus, lumina soarelui, acizii din alimente și eroziunea fizică pot accelera degradarea plasticului.
De asemenea, încearcă să eviți expunerea ambalajelor de plastic la temperaturi ridicate. Prin încălzire, plasticul poate începe să se descompună și să elibereze substanțe chimice periculoase, cum ar fi BPA (bisfenol A) sau ftalați, care sunt folosite pentru a face plasticul mai flexibil. Cel mai singur este să evităm aceste recipiente, inclusiv pe cele etichetate ca fiind „fără BPA” sau „sigure pentru microunde”.
Nu reutiliza plasticul de unică folosință
Refolosirea sticlelor, caserolelor și pungilor de plastic de unică folosință este convenabilă și ecologică, dar numai dacă nu implică depozitarea alimentelor și băuturilor. În timp, materialele plastice se degradează și pot contamina mâncarea. De asemenea, utilizarea repetată poate favoriza acumularea de bacterii dacă nu sunt igienizate corect.
Spală manual recipientele de plastic
Temperaturile foarte ridicate din mașina de spălat vase pot degrada plasticul și pot duce la desprinderea microplasticelor. Chiar și în cazul recipientelor de plastic etichetate ca fiind „sigure pentru mașina de spălat”, expunerea repetată la apă fierbinte poate depăși limita de rezistență a materialului.
Pentru a preveni deteriorarea acestor recipiente și a le prelungi durata de viață, spală-le manual, cu apă călduță.
Folosește tocătoare din lemn
Studiile au arătat că tocătoarele din plastic pot fi o sursă semnificativă de microplastice în alimentație. Tăierea repetată pe suprafața lor poate disloca aceste particule minuscule care se lipesc de mâncare. Tocătoarele din lemn sunt de preferat celor de plastic. În plus, au și alte avantaje: sunt mai bune pentru lamele cuțitelor și rezistă mai mult decât plasticul.
Curăță praful din casă
Aerul pe care îl respirăm este o altă sursă potențială de microplastice, sub formă de praf. Reducerea prafului în suspensie în locuință poate să reducă expunerea la microplasticele inhalate. Aspiră regulat podelele cu un aspirator cu sistem etanș și filtre de înaltă eficiență, cum ar fi HEPA.După ce ai aspirat, șterge suprafețele cu o lavetă umedă pentru a îndepărta particulele de plastic care au fost ridicate în aer în timpul curățeniei.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
