Multă vreme, tulburarea hiperactivă cu deficit de atenţie, mai cunoscută ca ADHD, a fost considerată exclusiv o problemă a copilăriei, o fază temporară care va fi depășită la vârsta adultă. De fapt, majoritatea copiilor cu ADHD devin adulți cu ADHD.
Simptomele care debutează în copilărie persistă de multe ori și la maturitate, doar că ele se pot modifica odată cu vârsta, potrivit National Institute of Mental Health, agenție din cadrul National Institutes of Health (NIH), din SUA. Pentru mulți oameni, diagnosticul de ADHD vine abia la vârsta adultă.
Ce este ADHD
Persoanele cu ADHD au probleme persistente de atenție, control al impulsurilor și/sau hiperactivitate care afectează funcționarea zilnică și calitatea vieții. Acestea pot experimenta dificultăți în organizarea activităților, gestionarea timpului și menținerea concentrării.
ADHD este o tulburare de neurodezvoltare, ceea ce înseamnă că apare în timpul dezvoltării creierului, în copilărie. ADHD nu este o problemă comportamentală sau de educație, ci are la bază diferențe reale în structura și chimia creierului.
Cercetările nu susțin opiniile populare conform cărora tulburarea este declanșată de consumul excesiv de zahăr, de folosirea în exces a ecranelor sau de o educație greșită, conform organizației CHADD - Children and Adults with Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. Desigur, multe dintre aceste lucruri pot agrava simptomele, dar nu pot fi cauze ale apariției ADHD.
Tulburarea afectează funcționarea unor zone ale creierului, în special a cortexului prefrontal, precum și reglarea unor substanțe chimice precum dopamina și norepinefrina. Motivul pentru care apar aceste diferențe de neurodezvoltare nu este bine înțeles, dar se pare că genetica are un rol important. Alte cauze vehiculate sunt:
- leziunile cerebrale;
- consumul de alcool și fumatul în sarcină;
- nașterea prematură;
- greutatea mică la naștere;
- expunerea la substanțe toxice în perioada intrauterină sau în primii ani de viață.
Citește și: Probleme de concentrare?Jocurile video s-ar putea dovedi benefice în terapia pentru ADHD
Simptome de ADHD la adulți
Aproape toată lumea experimentează, la un moment dat în viață, unele simptome asemănătoare cu cele ale ADHD. Totuși, dacă dificultățile tale sunt recente sau au apărut doar ocazional în trecut, este puțin probabil să ai această tulburare, potrivit medicilor Mayo Clinic.
ADHD este diagnosticat doar atunci când simptomele sunt suficient de severe pentru a cauza probleme persistente în relațiile personale și activitatea profesională. Aceste simptome își au originea încă din copilăria timpurie, dar pot să nu fie la fel de evidente ca cele observate la copii. La vârsta adultă, hiperactivitatea se poate diminua, însă impulsivitatea, neliniștea interioară și dificultățile de concentrare persistă de obicei.
Iată care sunt cele mai întâlnite 10 simptome de ADHD la adulți:
1. Impulsivitate
Adulții cu ADHD au tendința de a lua decizii pripite, fără a gândi în prealabil consecințele. De exemplu, fac cumpărături mari fără a se gândi dacă și le permit, trimit mesaje la nervi și apoi le regretă sau își întrerup colegii în mijlocul unei ședințe.
2. Probleme de concentrare
Adulților cu ADHD le fuge ușor atenția, chiar și în timpul unor activități importante. De exemplu, încep să scrie un raport important și urgent, dar după 10 minute intră pe rețelele sociale, încep altă activitate sau se pierd în alte gânduri.
3. Dezorganizare
Adulții cu ADHD întâmpină adesea dificultăți în organizarea activităților și în stabilirea priorităților, ceea ce îi face să se concentreze pe sarcini mai puțin importante și să neglijeze lucrurile esențiale. De exemplu, când au o listă de sarcini, tind să înceapă cu cele mai puțin urgente.
4. Gestionare deficitară a timpului
Adulții cu ADHD pot avea dificultăți în estimarea corectă a timpului necesar pentru o activitate și în respectarea termenelor. Aceștia întârzie frecvent la întâlniri sau termină proiecte în ultima clipă, chiar dacă au avut timp suficient.
5. Schimbări frecvente de dispoziție
Adulții cu ADHD au tendința să treacă rapid de la o stare emoțională la alta, fără o justificare sau un motiv clar. De exemplu, într-o zi sunt entuziaști și energici, pentru ca după numai o oră să devină triști sau nervoși fără o cauză evidentă.
6. Agitație excesivă sau neliniște
Agitația fizică este un simptom frecvent la copii, însă poate apărea și la adulți. Aceasta se manifestă prin mișcări constante și involuntare, cum ar fi jucatul continuu cu pixul sau cu un alt obiect, bâțâiul din picior, balansarea corpului, bătutul din picior sau nevoia de a se ridica des de pe scaun.
Mai frecventă la adulți este neliniștea interioară, care se simte ca o tensiune permanentă, care nu le permite să se relaxeze complet.
7. Probleme cu planificarea
Adulții cu ADHD au dificultăți în a-și organiza pașii necesari pentru a atinge un obiectiv sau a finaliza o activitate. De exemplu, când își planifică o vacanță, uită să rezerve cazarea sau nu reușesc să-și stabilească un buget clar pentru călătorie.
8. Dificultăți în gestionarea stresului
Adulții cu ADHD sunt copleșiți mai ușor decât alții de stres. De exemplu, o schimbare mică la serviciu, un termen-limită, un conflict minor sau alte situații aparent banale le afectează profund starea emoțională, mai mult decât ar fi cazul. Reacțiile la stres pot fi intense și greu de gestionat, ceea ce duce la epuizare emoțională.
9. Toleranță scăzută la frustrare
Adulții cu ADHD au dificultăți în a-și menține calmul în fața unor obstacole mărunte sau a unor situații care nu decurg cum și-ar dori. De exemplu, acestea se enervează foarte mult dacă nu li se răspunde imediat la un mesaj sau computerul le merge mai lent decât de obicei.
10. Furie explozivă
Adulții cu ADHD pot avea reacții de mânie intense și subite, exagerate în raport cu situația declanșatoare. De exemplu, este suficient să fie deranjate de un comentariu într-o conversație obișnuită pentru a răbufni ridicând tonul și provocând un conflict disproporționat.
De ce mulți adulți au rămas nediagnosticați
În România, ADHD a fost recunoscută ca tulburare distinctă, cu criterii specifice de diagnostic, abia începând cu anii 1990, ceea ce explică parțial de ce mulți dintre adulții de astăzi cu ADHD au rămas nediagnosticați.
În anii care au urmat, a fost percepută ca o tulburare a copiilor, iar accentul s-a pus doar pe diagnosticarea lor. Simptomele de la vârsta adultă erau adesea trecute cu vederea, iar mulți nu erau conștienți că pot avea ADHD.
Diagnosticul acestei tulburări este mai dificil la adulți, deoarece anumite simptome sunt similare celor provocate de alte afecțiuni, cum ar fi tulburările de anxietate sau tulburările de dispoziție. Mulți adulți cu ADHD au cel puțin o altă tulburare de sănătate mintală, cum ar fi depresia sau anxietatea.
Persoanele care nu au fost diagnosticate cu ADHD în copilărie pot să nu recunoască simptomele la maturitate, mai ales dacă au învățat să le gestioneze în viața de zi cu zi.
Astăzi, este tot mai cunoscut faptul că ADHD poate persista în viața adultă, iar diagnosticul și tratamentele sunt mai accesibile.
Informațiile prezentate în acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Cereți sfatul medicului dumneavoastră pentru diagnostic și tratament.
Proprietățile medicinale ale hameiului. La ce se poate folosi... 5 alimente care pot crește riscul de cancer pancreatic...