Urmărește A1 pe DiscoverDintre părinţi, persoană care aloca timpul cel mai îndelungat pentru creşterea copilului este în continuare mama. Mama este părintele cel mai indicat care să petreacă timp mai mult cu bebe, deoarece ea îl alăptează, ea are vocea mai caldă şi cunoscută anterior, încă de când copilul era în burtica, şi are în general mai multă răbdare. Dar copilaşii se simt de multe ori mai liniştiţi în preajma taţilor.
De ce? Pentru că mamele se autosugestionează ca bebeluşii sunt mai fragili decât sunt şi că sunt bolnavi deşi nu sunt, iar această stare de îngrijorare continua se transmite involuntar la copil.
Aici, autosugestia influenţează în sens negativ îngrijirea bebeluşului, deşi este un rău necesar care este depăşit de binele reprezentat de faptul că mama este mereu aproape. Cum poate mămica să gândească puţin mai pozitiv, să se domolească din îngrijorare şi astfel să nu se streseze fără rost în preajma copilului? Fiecare mami are obişnuinţele ei, dar sunt câteva idei care o pot ajuta.
Exersarea stării de relaxare
Anumite tehnici preluate din yoga sau din alte practici orientale o ajută pe mama să se concentreze mai mult şi să se teamă mai puţin. Aşadar, concentrarea pe respiraţie ajuta foarte mult. Plânge copilul de cinci minute şi nu se mai opreşte? Mama nu trebuie să înceapă şi ea să plângă, ci să respire profund de câteva ori şi, mai apoi, după ce reuşeşte să facă abstracţie de plâns, să se gândească în mod lucid la o rezolvare a situaţiei de moment.
Astfel, mami poate să îşi „deblocheze” mintea şi să n-o mai ţină încorsetata cu exclamaţii de tipul „Aoleu, plânge copilul!” sau „Ce să mă fac?!...”, ci să ia prin eliminare toate posiiblitatile
- A mâncat prea rece, prea cald, prea mult sau prea puţin
- Nu a mâncat, deci îi este foame cu siguranţă
- Nu a fost schimbat, deşi nu pare să fi făcut nimic
- Are colici, şi plânge exclusiv din cauza lor
- Îi este somn, dar nu poate dormi din cauza unui stimul
- Îi este cald, deşi în cameră este temperatura recomandată
Articole de bebe care să ofere mamei încredere
Dacă accesoriile pentru bebeluş sunt de calitate, înseamnă că mama va avea încredere în ele şi le va folosi fără să se gândească la faptul că bebeluşul se poate zgâria, sau că se poate intoxica de la materialele căptuşelilor sau umpluturilor.
Dacă accesoriile acestea pot convinge o persoană adultă cum că sunt rezistente, plăcute pentru copilaş şi recomandate, atunci mama se va autosugestiona că bebe chiar doreşte să stea în acele accesorii. Dacă s-ar uita pentru puţine momente la pătuţurile de copii de pe Ilbambino.ro, oare ce ar simţi?
Simplificarea ţine numai de mamă
Mama, care se chinuie să tragă de un cărucior deşi nu este cazul, trebuie într-adevăr să schimbe abordarea. Altfel, faptul că munceşte puţin mai mult decât ar fi cazul poate să i se pară că depune eforturi imense, că munceşte extraordinar de mult în ceea ce-l priveşte pe cel mic! Îi va spune soţului că ea se chinuie singură cât timp soţul este la serviciu, şi numai ea ştie câte are de îndurat.
Soţul o întreabă care sunt dificultăţile, dar poate că ea nu ştie să formuleze cu exactitate. În acest caz, ea nu poate decât să lase autosugestia deoparte, care o face confuză în această privinţă, şi să analizeze la rece care sunt, până la urmă, dificultăţile întâmpinate. Dacă se descurcă cu hăinuţele, cu prepararea laptelui şi hrănirea copilaşului, dacă îl schimbă cu uşurinţă, care să fie problema?
Cel mai probabil, problema este legată de transportul bebeluşului, şi poate fi îndepărtată prin abandonarea momentană a căruciorului şi îndreptarea atenţiei către coşuleţe pentru bebe şi portbebe-uri. Un portbebe, după definiţie, este un sac convertibil în saltea suplimentară, de pus în cărucior sau landou sau de scos de acolo şi pur şi simplu de purtat pe braţe.
Coşuleţele pentru bebe sunt pentru o transportare a bebeluşului de colo-colo fără să fie nevoie de ambele braţe. Toate acestea sunt exemplificate vizual pe Ilbambino.ro, şi trebuie să fie înţelese de mămica ce acuza faptul că numai transportul prichindelului îi face probleme, nu şi celelalte activităţi care ţin de creştere şi îngrijire.
Sunt mămică, deci zâmbesc!
Ar trebui să existe un curs de parenting care să înveţe viitoarele mămici de acest fapt: după ce vor naşte, vor avea mai multe motive să zâmbească mai mult. Iar zâmbetul aduce o stare de bine. Chiar dacă mămicii nu îi vine să zâmbească, poate să facă o grimasă. Cu puţin exerciţiu, zâmbetul va veni!
Un asemenea exerciţiu este făcut de către agenţii de vânzări prin telefon, care trebuie să zâmbească la telefon şi pentru a îşi schimba tonalitatea fără să ştie, şi pentru a se binedispune, cum altfel?, prin autosugestie.
Sprijinul soţului este de preferat autosugestiei
Autosugestia înfrânează anumite gânduri şi le canalizează pe altele, dându-le un alt sens. Face bine mamelor, le relaxează, dar mamele sunt atât de stresate, de încrâncenate, tocmai din cauză că sunt uşor ultraprotective. Nu este vina lor, este o modificare a nivelului hormonilor specifici, care în lunile după naştere sunt la un nivel enorm, iar până când cel mic împlineşte doi-trei ani, comportamentul rămâne asemănător. Abia după aceea, mămica se va relaxa complet, fără să uite, totuşi, că are un copilaş de crescut.
Sprijinul soţului o poate linişti şi fără ca ea să meargă pe autosugestie. Soţul trebuie să fie măcar sprijin moral pentru mămică, dacă nu un sprijin real în activităţile de zi cu zi privind toate cele legate de bebe. Aşadar, sprijinul moral este mai puternic decât autosugestionarea cum că „dracul nu-i atât de negru”.
