Daca vrei sa patrunzi secretul insulei, urca drumul serpuind printre maslini pana la Kastro, unde thassiotii au trait, sute de ani, in izolare, de frica piratilor, asteptand ca lumea moderna sa-i cheme pe tarm ca sa ridice alte sate turistice. Kastro e situat in varful plat al unui munte, pe care azi stau infipte ruinele cetatii genovezului Jacob Gatelluzzi, stapan candva peste Thassos si Lesbos, ruine din care s-a rezidit, zice-se, cu sute de ani in urma, biserica-monument a Sfantului Atanasie. Din locul sau, biserica priveste spre Athos, unde, in secolul al X-lea, sfantul ridica, cu mainile sale, prima lavra a calugarilor ortodocsi din Muntele Sfant.
Pustiu, in restul anului, Kastro se-nsufleteste, pe 18 ianuarie, de hramul sfantului, cand oamenii urca la praznic. Trei zile, biserica devine o neincapatoare trapeza: mancarurile („coulbani") se asaza pe masa comuna, iar naosul se umple de cantece vesele. Legenda spune ca, pe 18 ianuarie, la Kastro, nimeni nu se imbolnaveste si nimeni nu sufera vreun accident. Cel mult, acei care nu cred raman zavorati in biserica. Poate chiar Sf. Atanasie ii incuie caci, nu de putine ori, Kosta, pastratorul cheii, a trebuit sa intervina spre a scoate din incurcatura vreun ratacit. Una dintre regulile stricte priveste interdictia de a fotografia in biserica, motiv pentru care imaginile au puterea de a se sterge singure, la iesirea din spatiul sacru.
Pe timpul verii, Kosta deschide, la Kastro, o modesta taverna unde poti manca o simpla salata choriatiki, cu mai multa branza decat cu verdeturi si legume, asezand alaturi paharelul de tsipouro (rachiu) aromat cu glykaniso, planta cu seminte, gust si parfum ca de anason. Nu te vei ridica de la masa fara sa-ncerci si deliciosul iaurt de capra, gros, pe care Kosta a turnat miere de pin si a presarat nuci uscate. Va sta cu ochii pe tine cat mananci, fiindca, spune el, n-ai voie sa lasi nimic in castron...
sursa: Jurnalul National
