O jurnalistă britanică a ales să-și petreacă vacanţa în România: ”Noaptea, târziu, ne-am întrebat dacă ar trebui să anulăm zborul de a doua zi şi să ne întoarcem”

Urmărește A1 pe Discover

Scrie la una dintre cele mai prestigioase publicații din Regatul Unit, The Telegraph și a fost fascinată de castelele gotice şi de peisajele rurale superbe din România, pe care le-a tot văzut în fotografii. A cântărit bine lucrurile și, alături de iubitul ei, a decis să vină să ne viziteze țara.

Jurnalista britanică pe nume Edwards, a venit în vacanță la noi, convinsă și de faptul că Prințul Charles al Marii Britanii, care are o casă în Transilvania, n-ar fi poposit atât de des pe meleagurile românești dacă ceva nu l-ar fi atras aici.

Cele câteva zile i-au fost îndeajuns să câbtărească atât frumusețile, dar și lipsurile României. A vizitat Transilvania, de care s-a îndrăgostit. Clujul i s-a părut impresionant, Brașovul la fel. „Clujul este unul dintre cele mai mari oraşe din România şi la un moment dat a fost chiar capitala Transilvaniei, dar nu ni s-a părut pe măsură ce traversam oraşul dinspre aeroport – mai multe blocuri de beton din anii ’60 decât clădiri medievale din 1260. Apartamentul în care am fost cazaţi, în interiorul unui bloc din perioada comunistă, era imens, cu un balcon de unde puteai vedea tot oraşul şi un decor neschimbat din anii ’80 (sau poate chiar mai devreme), însă pentru 25 de lire pe noapte nu ne-am permis să ne plângem“, a povestit Edwards.

Și Brașovul, dar și Sighișoara au fost pe placul celor doi: ”Drumul spre Braşov a fost minunat, cu pajişti frumoase de flori sălbatice, castele şi biserici, versanţi de unde poţi admira oraşul, pereţi masivi din piatră, bastionul care înconjoară oraşul şi fermecătoarea piaţă centrală.“

Ultima oprire, înainte de plecare, a fost în București: „Pe măsursă ce dădeam de privelişti plictisitoare, ştiam că ne apropiem de Capitală, iar apartamentul nostru avea să fie într-unul dintre blocurile fără farmec ale lui Ceauşescu. Betoanele din Bucureşti erau departe de frumuseţea Braşovului şi de liniştea rurală din Cund, dar ne-am găsit pacea în Parcul Titan. În acea ultimă seară în România, la lumina neonului dintr-un bar, noaptea târziu, ne-am întrebat dacă ar trebui să anulăm zborul de a doua zi şi să ne întoarcem în Transilvania. “