Bucureştiul este sufocat, zilnic, de milioane de autoturisme. În „micul Paris“ sunt mai multe maşini pe mia de locuitori decât în marele Paris. Capitala se află printre primele zece oraşe la nivel european în ceea ce priveşte numărul de maşini la mia de locuitori, aproape unul din doi bucureşteni preferând să se afle în spatele volanului pentru a ajunge la destinaţie faţă de alte mijloace de transport
Dar cum era în urmă cu aproape trei decenii?
Desigur, înainte de Revoluție, străzile nu erau aglomerate așa cum se întâmplă astăzi. Cu toate acestea, comuniștii găsiseră o soluție inedită pentru a fluidiza traficul și a face economie la bugetul de stat.
Benzina se vindea în cantităţi cu totul limitate. Dacă aveai noroc, după ore întregi, îţi venea rândul să iei 20 litri. A venit apoi o nouă restricţie - numerele cu soţ circulau o duminică, cele fără soţ, în cealaltă duminica.
În anumite zone din provincie se primea mult mai puțin (5 litri pe lună).
MAŞINILE CIRCULAU ALTERNATIV DUMINICA!
Tocmai de aceea, Ceaușescu a decis ca mașinile să circule alternativ duminica. Astfel, cele care aveau ultima cifră a numărului de înmatriculare cu soţ circulau o duminică, cele care se terminau în cifră fără soț mergeau cealaltă duminică.
Regula a fost adoptată în anul 1981. „Puteau să circule liber, în România, doar maşinile care aveau numere cu 12-B, cele cu TC, CD (Transport Consular şi Corpul Diplomatic.), numere galbene, adică de stat şi, neoficial şmecherii cu numere din trei cifre, pe care niciun milițian nu prea avea curajul să-i oprească”, își amintește, pentru evz.ro, Dumitru Popă, coordinator trafic rutier, din perioada comunistă.
Ce soluții găseau românii?
Existau însă destul cazuri în care românii aveau câte o urgență și nu se puteau folosi de propria mașină. Atunci, aceștia se vedeau nevoiți să facă schimb cu câte un prieten...
