47 de ani de la atentatul de la Munchen. 2 sportivi uciși erau născuți în România

În urmă cu 47 de ani, la 5 septembrie, lotul olimpic izraelian a fost atacat de către un comandou terorist palestinian care-şi spunea „Septembrie negru“. Numele trimitea la răscoala palestinienilor, apropiaţi de Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (OEP) din Iordania, în toamna anului 1970.

Atentatul de la Munchen

Cea de-a XX-a ediţie a Jocurilor Olimpice s-a desfăşurat, la München, în perioada 26 august - 11 septembrie 1972. Oraşul şi-a câştigat statutul de gazdă în 1966, nemţii având trei contracandidate: Detroit (Statele Unite), Madrid (Spania) şi Montréal (Canada). Jocurile Olimpice de la München au fost cele mai spectaculoase de până atunci, stabilindu-se recorduri la aproape toate categoriile.

Flacăra olimpică, adusă pe stadion de atletul Günter Zahn, a fost purtată, în drumul său din Grecia, de aproape 6.000 de persoane, inclusiv români, pe parcursul traseului său prin ţara noastră.

Cu toate acestea, un cumplit atentat produs pe 5 septembrie a umbrit sărbătoarea sportivă. În jurul orei 4.30, în dimineaţa acelei zile, un grup de opt terorişti palestinieni, cu feţele acoperite de măşti de schi şi înarmaţi cu arme Kalaşnikov şi cu grenade de mână, aparţinând grupării „Septembrie Negru”, au pătruns în clădirea în care erau cazaţi sportivii israelieni, capturând 11 ostatici. În momentul în care au pătruns în apartamentele sportivilor israelieni, terorişti au executat doi dintre cei 11 ostatici.

Moshe Weinberg - antrenor de lupte şi Yossef Romano au fost împuşcaţi mortal pentru că au încercat să se opună răpitorilor. Un al treilea sportiv, Yossef Gutfreund, a reuşit să îi blocheze pentru câteva secunde pe terorişti, oferindu-le astfel timp unor colegi să fugă din camere. Henry Hershkowitz, luptătorul Gad Tsobari, Zelich Stroch (tir), Dan Alon, Moshe Yehuda Weinstain (scrimă), Shaul Ladany (marş) şi doi medici au reuşit să scape fugind pe balustrada hotelului. Grupul de terorişti era compus din opt indivizi recrutaţi din taberele palestiniene din Iordania, Siria şi Liban: Liderul acestora era Luttif Afif (Issa).

Ceilalţi erau: Yusuf Nazzal (Tony), adjutantul lui Issa, Afif Ahmed Hamid (Paolo), Khalid Jawad (Salah), Ahmed Chic Thaa (Abu Halla), Mohammed Safady (Badran), Adnan Al-Gashey (Denawi), şi Jamal Al-Gashey (Samir). Teroriştii au cerut în schimbul sportivilor israelieni, eliberarea a 234 de prizonieri palestinieni din închisorile israeliene, dar şi a teroriştilor germani Andreas Baader şi Ulrike Meinhof. De la început crizei, guvernul din Israel condus de Golda Meir a refuzat ferm orice tip de negociere, iar Germania a refuzat permiterea unei echipe a forţelor speciale ale statului evreu să opereze în München.

Poliţia germană a lansat propriile serii de operaţiuni de salvare şi eliberare a ostatecilor, însă situaţia avea să degenereze pe parcursul a 21 de ore, din rău în mai rău. Un factor avea să devină crucial în rezolvarea situaţiei: poliţia germană nu dispunea de trupe speciale pregătite pentru a face faţă unor situaţii dificile. Prima încercarea de eliberare a ostaticilor a fost un dezastru total.

Televizunile aflate la faţa locului au filmat pregătirile poliţiei pentru a lua cu asalt locaţia în care se aflau terorişti. Avertizaţi de imaginile de la televizor, teroriştii au interpus ostaticii între ei şi poliţie, ameninţând că îi vor executa. A doua încercare de eliberare s-a terminat tragic pentru toţi cei implicaţi. Poliţia germană a pregătit o ambuscada pe aeroportul Fürstenfeldbruck. Teroriştii au fost păcăliţi că vor fi lăsaţi să plece împreună cu ostaticii la bordul unui avion în Egipt.

Răpitorii şi ostaticii au sosit pe aeroport, la 6 septembrie, în jurul orei 23.00, la bordul a trei elicoptere. În jurul avionului care trebuia să-i transporte au fost amplasaţi cinci lunetişti slabi antrenaţi ai poliţiei germane iar la bordul Boeing-ului 727 au fost introduşi mai mulţi poliţişti în civil.

Organizaţia „Septembrie negru“ este considerată drept o grupare afiliată mişcării extremiste Fatah ("Mișcarea Națională pentru Eliberarea Palestinei“). Jocurile olimpice de vară au fost grav perturbate din cauza incidentului tragic, fiind ulterior suspendate. Acţiunea teroristă a început cu luarea ca ostateci a membrilor echipei de sportivi. Teroriştii au cerut autorităţilor germane un avion, eliberarea unor deţinuţi arabi închişi în Israel şi eliberarea a doi terorişti germani. Ulterior presa germană a dezvăluit că teroriştii arabi s-au bucurat de sprijinul unor neonazişti germani.

Pe aeroportul militar Fürstenfeldbruck, din capitala bavareză, au intervenit forţele speciale germane. Încercarea de a-i elibera pe ostateci a eşuat şi s-a încheiat într-o baie de sînge. În cursul operaţiunii au murit 11 ostateci, un poliţist şi 5 terorişti.

În urma eşecului de atunci, s-a constituit o trupă specială de intervenţie anti-teroristă. Totodată, autorităţile federale reacţionează imediat când sunt semnalate incidente antisemite. Astfel de incidente s-au produs şi se produc în continuare.

Doi sportivi erau născuți în România

Andre Spitzer

Andre Spitzer, născut ca Andrei Spitzer, (n. 4 iulie 1945, Timișoara – d. 6 septembrie 1972, München) maestru de scrimă și antrenor al echipei de scrimă a Israelului la Jocurile Olimpice de vară din 1972 a fost unul din cei 11 sportivi și antrenori care au fost luați ostatici și ulterior uciși de teroriști palestinieni în Masacrul de la München.

În 1972, visul timișoreanului Spitzer s-a îndeplinit. A luat parte la cea mai importantă competiție sportivă a globului, găzduită la Munchen. El credea cu tărie în valorile promovate de olimpism, în regula vechilor greci, care opreau orice război pe timpul jocurilor.

Soția sa, Ankie, avea să povestească mai târziu un episod emoționant, în care soțul ei i-a demonstrat ce înseamnă acest ideal olimpic: „Ne plimbam prin satul olimpic, iar Andrei a văzut câțiva sportivi din Liban. Noi eram în război cu țara lor la vremea respectivă. El mi-a spus că se duce să-i salute și să îi întrebe ce rezultate au avut. I-am spus că e nebun, dar el m-a liniștit, susținând că aici, la Jocurile Olimpice, orice conflict între țări dispare. Am rămas surprinsă când l-am văzut dând mâna și întreținându-se amical cu sportivii din Liban minute bune. Când s-a întors către mine, a zâmbit larg și mi-a spus: «Vezi? Asta e Olimpiada!»”.

Kehat Shorr

Kehat Shor ( 21 februarie 1919 – 6 septembrie 1972) a fost antrenorul echipei olimpice israeliene. El a fost unul dintre cei 11 membrii ai echipei uciși în atentatul de la Munchen. El s-a născut în România și s-a mutat în 1963 în Israel și a trăit cu soția și fiica lor în Tel Aviv. Kehat s-a alăturat echipei Hapoel și a devenit antrenorul acesteia în scurt timp, antrenând numeroși sportivi israelieni pentru scrimă. El a antrenat echipa națională pentru cea de-a XX-a ediție a Jocurilor Olimpice de la Munchen.

Sursă foto: historia.ro

Sursă de informare: adevarul.ro