„Am devenit MOARTEA, distrugătorul de lumi!”. Replica îi aparține lui J Robert Oppenheimer unul dintre „părinții bombei atomice”. Folosită împotriva Japoniei pe data de 6 august 1945 la Hiroshima, iar ,3 zile mai târziu, pe 9 august la Nagasaki, producând distrugeri uriașe.
Celebra replică, folosită de Oppenheimer într-un documentar din 1965 despre proiectul cu nume de cod Trinity, este împrumutată de acesta din textul indian „Bhagavad Gita”. În textul original replica este folosită de Krishna care, în mitologia hindusă, este considerat una dintre cele mai importante încarnări ale zeului Vishnu.
Jullius Robert Oppenheimer a fost șef al Laboratorului Los Alamos în timpul războiului și se numără printre cei creditați drept „părinte al bombei atomice” pentru rolul avut în cadrul Proiectului Manhattan, acțiunea din Al Doilea Război Mondial care a dezvoltat primele arme nucleare utilizate în bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki. Prima bombă atomică a fost detonată pe 16 iulie 1945, în testul Trinity în New Mexico.
La mai puțin de o lună după acest prim test, bomba atomică avea să fie folosită ca armă împotriva Japoniei în două rânduri. Prima oară, pe data de 6 august, asupra orașului Hiroshima care aproape că a dispărut de pe fața pământului. „Responsabil” de acest atac a fost bombardierul B-29 Superfortress ce avea numele de cod „Enola Gay”.
Enola Gay l-a lansat pe „Little Boy” , numele de cod al primei bombe atomice care a fost folosită ca armă, deasupra orașului Hiroshima, iar istoria avea să se schimbe definitiv.
Trei zile mai târziu, pe 9 august, o a doua bombă avea să fie lansată, de data aceasta asupra orașului Nagasaki. Într-o misiune assemănătoare cu cea a bombardării Hiroshimei, bombardierul „Bockscar” l-a „eliberat pe Fat Man” și, practic, a scos Japonia dinn ecuația celui de-Al Doilea Război Mondial.
După război, Oppenheimer a devenit președinte al influentului Comitet General Consultativ al nou-înființatei Comisii pentru Energie Atomică din Statele Unite. El s-a folosit de poziția sa pentru a face lobby în favoarea controlului internațional asupra energiei nucleare în vederea evitării proliferării armelor nucleare și a cursei înarmării nucleare cu Uniunea Sovietică.
Dupa ce a provocat furia multor politicieni cu opiniile sale sincere din timpul celei de-a Doua Panici Roșii, i s-au revocat drepturile de acces într-o audiere foarte mediatizată în 1954, și a fost deposedat practic de toată influența politică directă.
A continuat însă să țină conferințe, să scrie și să lucreze în fizică. Nouă ani mai târziu, președintele John F. Kennedy i-a conferit (și Lyndon B. Johnson i-a decernat) Premiul Enrico Fermi, ca gest de reabilitare politică.
