Primii 138 de pacienţi diagnosticaţi cu coronavirus ar fi fost infectaţi chiar în spitalul respectiv

Urmărește A1 pe Discover

Astfel, aproape jumătate dintre infecţiile inişiale din spitalul respectiv par să fi fost răspândite chiar în spital, prin transmitere nosocomială.

Mai mult decât atât, majoritatea cazurilor nu par să fi fost rezultatul unui eveniment prin care un singur pacient transmite infecţie către mai mulţi oameni, lucru posibil de exemplu prin intermediul unei bronhoscopii, în timpul căreia medicul introduce un tub în plămânii unui pacient, care poate avea ca rezultat un număr mare de infecţii.

Acest eveniment ar fi un motiv de îngrijorare, dar nu atât de mare ca ceea ce pare să se fi întâmplat: multe dintre cadrele medicale şi mulţi pacienţi s-au infectat în multe zone ale spitalului. În plus, având în vedere că este un spectru larg de infecţii şi au fost testaţi doar pacienţii care nu se simţeau bine, este destul de probabil ca transmiterea bolii în spital să fi fost mai mare.

Aşa că, la fel ca SARS şi MERS, alte coronavirusuri apărute în trecut, coronavirusul din Wuhan se răspândeşte în spitale.

Ce înseamnă acest lucru?

Virusul pare să fie destul de infecţios, personalul medical pare să fie în pericol în mod special, fiind nevoie de mai multe informaţii legate de cât de infecţios este. S-ar putea ca virusul să fie imposibil de controlat, la fel ca răceala comună şi gripa, dar impactul personal şi pentru societate să poată fi atenuat.

Eforturile extraordinare ale Chinei pentru oprirea răspândirii virusului, chiar dacă fără succes, ar putea încetini acest lucru şi ar putea îmbunătăţi capacitatea Chinei şi a restului lumii de a limita răul provocat de virus.

Ce trebuie făcut?

Trebuie protejată sănătatea personalului medical şi a altor persoane care îngrijesc persoane bolnave. Acest lucru poate fi făcut printr-o ierarhie a controlului: al surselor, tehnic, administrativ, personal.

Controlul surselor include încurajarea pacienţilor care au o formă uşoară a bolii să nu îi expună pe ceilalţi; toţi bolnavii să poarte măşti; limitarea vizitelor persoanelor care pot fi bolnave; personalul medical bolnav să nu lucreze; reducerea la minimum şi asigurarea siguranţei unor proceduri riscante, cum ar fi bronhoscopiile şi inducţia sputei, prin efectuarea acestor proceduri în camere izolate.

Controlul tehnic include crearea de partiţii în zonele de triaj, prevenirea recirculării aerului contaminat şi curăţarea cu atenţie a suprafeţelor şi implementarea unor măsuri de precauţie suplimentare pentru cazurile suspecte.

Controlul administrativ include întrebarea tuturor pacienţilor dacă au simptome şi controlul temperaturii acestora; cerinţa ca cei care tuşesc sau au febră să poarte mască facială şi izolarea lor, cel puţin la câţiva metri, până când sunt consultaţi. Este important în mod special ca toţi pacienţii posibil contagioşi să fie identificaţi rapid şi să se aplice proceduri stricte de control al infecţiilor în toate unităţile medicale.

Controlul personal include spălarea pe mâini şi igiena respiratorie. Purtarea de măşti de către persoanele sănătoase, fără simptome, care nu îngrijesc bolnavi, are beneficii scăzute sau deloc şi ar putea face mult rău persoanelor care au nevoie de măşti şi nu le pot obţine.

Ce mai trebuie să ştim?

Învăţăm foarte mult, dar trebuie să învăţăm şi mai multe, a arătat autorul articolului.

China a lucrat mult pentru a ţine pasul cu testarea, îngrijirea şi impactul social al virusului, iar apariţia unor informaţii epidemiologice cruciale este un lucru bun, notează autorul articolului.

Aceasta a arătat că nu se ştie cine a fost testat, în ce proporţie rezultatele au fost pozitive, cum se schimbă proporţia în timp, care sunt ratele de rezultate pozitive în funcţie de locaţie, săptămâna de testare şi vârsta pacienţilor. De exemplu: Câţi copii au fost testaţi? Numărul mic al copiilor infectaţi reflectă lipsa testărilor sau lipsa infecţiilor?

Alte întrebări sunt: Între cei testaţi pozitiv, în ce proporţie dezvoltă o formă severă a bolii, în funcţie de vârstă, sex şi condiţii medicale preexistente: În ce proporţie se înregistrează decese, analizată în funcţie de aceiaşi factori?

Între toţi pacienţii care apelează la unităţi medicale din Wuhan şi alte regiuni, ce proporţie dintre cei care tuşesc au infecţia? În ce proporţie persoanele care nu tuşesc sunt infectate cu noul coronavirus?

Răspunsurile la aceste întrebări vor ajuta la stabilirea dacă virusul circulă deja pe scară largă ( a devenit epidemie şi nu poate fi stopat), în ce proporţie cei care sunt infectaţi sunt grav bolnavi şi dacă epidemia ajunge la nivelul maxim sau nu.

Medicul Tom Frieden este fost director al US Centers for Disease Control and Prevention (Centrul pentru Prevenirea şi Controlul Bolilor din Statele Unite) şi fost şef al New York City Health Department. În prezent, Frieden este preşedinte şi director general al Resolve to Save Lives, o iniţiativă mon-profit la nivel global finanţată de Bloomberg Philanthropies, Chan Zuckerberg Initiative, şi Bill and Melinda Gates Foundation şi parte a organizaţiei non-profit Vital Strategies.

Sursa : news.ro