Lumea așa îl cunoștea: drept inventatorul dinamitei. Asta chiar dacă Alfred Nobel deținea patentul a alte 335 de invenții diferite. Născocise dinamita, iar omenirea nu putea uita asta. În 1888, fratele său, Ludwig, a decedat. Presa franceză l-a confundat, astfel că în ziare a apărut un necrolog al lui Alfred, cu titlul: ”A murit vânzătorul de moarte”. A fost momentul în care Nobel a decis să fondeze premiul pentru pace
De obicei, Alfred Nobel nu suduie. Dar acum e supărat. Fratele său, Ludwig, se stinsese de câteva zile când un prieten francez îi adusese, de la Paris, un ziar. Cu propriul său necrolog și titlul ”A murit vânzătorul de moarte!” Fusese confundat dar, ceea ce-l durea cel mai tare, era imaginea sa: inventase dinamita, iar lumea așa avea să-l țină minte...
Se născuse în 1833, în Stockholm, într-o familie cu bibliotecă. Ingineri. Îl dăduseră să studieze cu Nikolai Zinin, un chimist cu ștaif, de la care avea să lege drag de această disciplină. Pe la 1850, când încă nu prinsese a se bărbieri în răspăr, se găsise, lângă Sena, cu Ascanio Sobrero, tipul care inventase nitroglicerina. Intrigat de faptul că nu înțelegea cum de aceasta explodează la presiune sau la căldură, a încercat s-o domolească, spre a o utiliza în scopuri pașnice. Așa a apărut DINAMITA. După ani de studii, în 1867, la 34 de ani, Nobel a primit patentul pentru invenția sa ce a început să fie utilizată, imediat, în minele din SUA ori Marea Britanie. Dar lumea nu l-a receptat așa, chiar dacă, în toate conferințele susținute, declara că a inventat dinamita pentru scopuri pașnice.
În 1888, francezii îl confundă cu fratele său, decedat. Necrologul e...al lui, îl citește cu glas tare: ”A murit vânzătorul de moarte”, aluzie la ceea ce descoperise. ”Doctorul Alfred Nobel, care a devenit bogat după ce a inventat o modalitate de a ucide oamenii mult mai repede decât se făcea înainte, a decedat!” S-a enervat. Deci așa avea să-l rețină posteritatea, ca un ucigaș! Și celelalte 334 de invenții? La gunoi cu ele, nu?
Paginile prin care Nobel lăsa 94 la sută din averea sa constituirii celebrelor Premii
Din acel moment, până la a sa moarte, în 1896, s-a gândit cum să-și ”repare” greșeala. În 1895 și-a redactat testamentul, lăsând cu limbă de moarte nașterea unor premii în fizică, psihologie, medicină, literatură sau pace. Mai mult, a decis ca 94 la sută din averea sa (cifrată la 150 de milioane de euro în conversia din 2008) să meargă spre aceste distincții. Din 1901, ”Nobelul” se acordă celor mai luminate minți ale Pământului.
