După catastrofa nuclealră de la Cernobîl, în 1986, sute de mii de oameni și-au abandonat locuințele, ca să supraviețuiască. Însă, între 150 și 300 de persoane au sfidat ordinele sovieticilor, refuzând să se lase gonite din casele lor de radiațiile periculoase. O fotografă canadiană, Robyn Von Swank, și-a riscat viața și s-a aventurat să îi întâlnească pe acești... neînfricați. Imaginile surprinse de ea vorbesc de la sine.
Pe scurt. La 26 aprilie 1986, la ora locală 01:23, unul dintre reactoarele centralei nucleare de la Pripiat, Cernobîl, URSS (n.r. - actualul teritoriu al Ucrainei), botezat „Lenin”, a explodat, producând cel mai mare dezastru de acest fel din istorie. Sovieticii au ținut totul ascuns, dar, în grabă, au evacuat o zonă de 10 kilometri diametru. Pagubele au fost incalculabile. 31 de oameni au murit în centrală, 360.000 au fost expuși, în mod direct, la radații, întreaga Europă - și nu numai - fiind sub teroare, deși autoritățile comuniste din Blocul de Est se făceau că nu cunosc nimic.
După ce au fost evacuați peste 100.000 de oameni, a fost declarată o zonă de excludere, pe o rază de aproximativ 20 de kilometri de la reactorul ce a explodat. Ulterior, această zonă a fost extinsă. În următoarele câteva luni, alți 234.000 de oameni au fost evacuați. Alții, însă, și-au încuiat ușile, cu orice risc.
După o primă vizită pe care a făcut-o în anul 2016, fotografa Robyn Von Swank s-a întors, în acest an, și s-a aventurat să documenteze viețile oamenilor rămași în zona de excludere de la Cernobîl.
Pentru ea, nu radiațiile au fost cele care au părut să-i amenințe direct viața, ci… o haită de lupi ce a urmărit-o. „Din fericire, lupii aveau deja ce să mănânce, deoarece în zona de excludere se dezvoltă în continuare o pădure cu biodiversitate, unde animelele nu se mai preocupă că ar putea fi ucise de oameni”, și-a amintit fotografa Robyn Von Swank.
Cu ajutorul unui ghid, femeia a vizitat persoane în vârstă de peste 80 de ani. Doar doi oameni pe care i-a întâlnit în zona de excludere aveau peste 50 de ani. Ea a ajuns acolo de Anul Nou rusesc și a fost invitată de localnici în casele lor. A fost servită cu sarmale, șuncă, ciuperci murate, cartofi și alte mâncăruri din bucătăria ucraineană.
„Oamenii au fost calzi și primitori. Au vorbit deschis despre poveștile lor. Unii dintre ei au suspinat vorbind despre catastrofa nuclear ce i-a afectat atât de mult”, a spus Robyn Von Swank.
Una dintre femeile care au rămas în zona de excludere, Maria, a refuzat să își părăsească locuința, deși nu mai exista alt suflet pe kilometri întregi! A supraviețuit invaziei naziste în Cel de-Al Doilea Război Mondial, catastrofei nucleare de la Cernobîl și regimului sovietic.
O altă femeie pe care a întâlnit-o fotografa canadiană, Baba Olga, care nu a avut copii, a ajuns să ducă, de asemenea, o viață în singurătate. Însă, pe vremuri, ar fi avut o viață social activă cu alți localnici. Când fotografa și-a luat rămas buna de la ea, femeia a îmbrățișat-o, a sărutat-o și i-a umplut buzunarele cu bomboane și mere, ca o bunică.
În ciuda radiațiilor periculoase, populația din zona de excludere este în creștere. Mai multe familii s-au mutat în apropiere de Cernobîl, mulți dintre ei fugind de conflictul existent între Ucraina și Rusia.
În imaginile surprinse de Robyn Von Swank, bătrânii apar în casele lor modeste din lemn, înfofoliți pentru a se proteja de frig. În locuințele lor se găsește strictul necesar traiului – mobilă veche, haine vechi, oale și brătiți și alimente.
Se estimează că 7.000.000 de oameni au avut de suferit de pe urma norului radioactiv de după catastrofa de la Cernobîl. Un bilanț al morților, realizat de Union of Concerned Scientists, variază între 4.000 și 27.000 de victime, în timp ce bilanțul estimat de Greenpeace este situat între 93.000 și 200.000 de morți. Există o singură certitudine. Numărul celor care au pierit după dezastrul nuclear de la Cernobîl este necunoscut.
