Chiar dacă prin partea locului s-au găsit monezi de pe vremea tatălui lui Alexandru Macedon, chiar dacă Paralela 45, cea care împarte emisfera boreală în două, trece pe aclo, chiar dacă hrisoavele lui Mihai Viteazul vorbesc despre așezare, BĂICOIUL continuă să fie subiect de banc, deși numele-i vine de la munte și de la...turci!
Caricatură: un tip se află la un chișeu CFR. ”Băicoi, două bilete!”, cere. I se răspunde: ”Da vorbește, dom'le, frumos, nu e vina noastră că le-au scumpit ăștia!” Poanta-i bună, apărută prin "Academia Cațavencu" în vremuri imemoriale, pe vremea când distinșii domni nu se jucau de-a Marea Schismă. Așa afla-i de orașul din Județul Prahova: numa-n bășcălie.
Când lași centura Ploieștiului și te pregătești de nebunia drumului spre munte, sări pârleazul peste Paralela 45, semn că ai trecut dintr-o jumătate a emisferei boreale, în cealaltă. Salți ochii și, pe dreapta, nișeluș urcat, e parcat Băicoiul. Dacă ai băiețel pe bancheta din spate, pare mai ușor de explicat. Dacă e fetiță, rogi soția.
Oamenii de prin partea locului spun, etimologic vorbind, că numele vine de la BAI, derivat al cuvântului BAIU, ceea ce ar însemna ”cioban venit din Munții Baiului", creste ce fac parte din Carpații de Curbură, delimitați de apele Doftanei și ale Prahovei. La acesta s-ar fi adăugat turcescu KOY, adică sat. Tradus mot-a-mot, satul lui Baiu!
Documentar, orașul e atestat din 20 mai 1597, de când Mihai Viteazul dăruiește logofeților Manole și Neculce moșia Băicoiului, la schimb cu cea a Ploieștiului. Vin hrisoavele lui Radu Mihnea, apoi documentele lui Gheorghe Duca. Constantin Brâncoveanu face, din nou, zona moșie domnească.
Suflare exista prin partea locului de multă vreme. Se găsiseră monezi de pe vremea tatălui lui Alexandru Macedon, Filip al II-lea (Val Kilmer pentru cinefili, în capodopera din 2004).
Pe la 1864, zona respiră puternic, din momentul în care se dau cep exploatărilor de petrol. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial băicoienii (scuze!) sunt bombardați puternic de aviața americană, se formează mlaștini, apoi, imediat, se dă bairam: la 11 iunie 1948 localitatea devine oraș! Comuniștii stopează navetismul, după ce dezvoltă fabrici și depozite de legume, iar cei de după 1990 îl aduc la loc, falimentând aproape tot.
Schelă pentru exploatarea petrolului, Băicoi, 1907
Azi, Băicoiul e oraș liniștit, situat la jumătatea distanței dintre Ecuator și Polul Nord.
Și pentru că am intrat în localitate cu o snoavă, o părpăsim la fel. Zice-se că celebra ”Bună seara, prieteni!”, a”irisului” Cristi Minculescu, a apărut într-o zi, când rockerii au ajuns aici. Fuseseră la București, deschiseseră cu ”Bună seara, București!”, ajunseseră la Iași, la fel, la Timișoara, la...La Băicioi nu s-a mai putut...
