Căuta oameni care să moară pe patul lui. Stătea lângă ei, până în ultima clipă, așteptând să prindă fotografia perfectă

Sufletul omului există, deci are o masă, deci poate fi cântărit. Dar cum? Aceasta a fost întrebarea ce i-a marcat întreaga carieră medicului Duncan MacDougall. Americanul a lăsat în urmă o serie de experimente bizare, contestate cu vehemență de contemporanii săi.

Cum cântărești un suflet?

Pentru a-și duce la bun sfârșit experimentele, medicul a construit un pat special, prevăzut cu un ste de cântare sensibile la mase mici. Cobaiul, un om bolnav în stadiu terminal, avea să își petreacă ultimele zile de viață întins pe el, cântărit, măsurat, studia cu o meticulozitate nemaiîntâlnită de MacDougall. În acest fel, medicul putea observa și nota toate schimbările prin care trece corpul uman înainte de moarte.

În notițele sale erau luate în calcul pierderea fluidelor corporale - precum transpirația și urina - și de pierderea de gaze, precum oxigenul și nitrogenul.

Concluzia a fost una singură. Dacă ții seama de toate modificările în masa corpului uman în momentul morii, singurul răpuns al întrebării ce îl măcina era unul singur: sufletul cântărește 21 de grame.

Azi, vedetele se ceartă pe Instagram, în 1907 foloseau paginile ziarelor

MacDougall nu s-a mulțumit cu atât. Cu toate că exerimentul lui era departe de a fi considerat științific, medicul și-a publicat „cercetarea” în ediția din martie 1907 a New York Times, dând naștere primului „scadal public”. Citindu-i „aberațiile”, medicul Augustus P. Clarke a criticat cu vehemență metodetele lui de măsurare.

Clarke a venit cu o serie de contraargumente, explicând că, în momentul morții, plămânii nu mai răcesc sângele, ceea ce duce la o ușoară creștere a temperaturii corpului, fenomen care face pielea să transpire, explicând, în opinia lui Clarke, cele 21 de grame ale lui MacDougall.

Fals, a scris Macdougall în următorul număr al ziarului. Cum să se mai încălzească organismul după moarte dacă circulația se oprește?

Cearta din paginile New York Times a durat până la sârșitul anului 1907, ambii medici câștigând adepți și critici. Au urmat patru ani de tăcere pentru MacDougall.

Cum fotografiezi sufletul?

În 1911, Macdougall șochează din nou comunitatea medicală. În aceeași publicație, face un anunț năucitor: se pregătește să fotografieze sufletul în momentul în care părăsește corpul.

Însă avea o problemă. Medicul se gândea că „substanța sufletului ar putea deveni prea agitată” ca să fie fotografiată în momentul morții. A făcut 12 încercări până a reușit să prindă pe peliculă „o lumină asemănătoare cu cea a eterului interstelar”.

+1

Mai multe fotografii

MacDougall a murit în 1920, lăsând în urmă o moștenire controversată. Experiementele lui au fost date uitării în lumea medicală, dar preluate cu succes de scriitori și scenariști. Lucrările medicului au fost subiect de film („21 Grams”), iar Dan Brown a descris în detaliu experimentele lui MacDougall în romanul „Simbolul pierdut”.