Ce se întâmplă când simți „frigul în oase”, de fapt. Experții au descoperit ce se întâmplă în corp, de fapt

Cum vremea s-a înrăutățit recent, mulți poate au simțit „frigul în oase”, o senzație neplăcută atunci când temperaturile scad.

Experții au vrut să investigheze această senzație și ce se întâmplă în corp, de fapt, scrie Science Alert.

Potrivit cercetărilor tipul de frig e important, respectiv dacă temperaturile scad atunci când e umiditate mare în aer sau nu.

Umiditatea din aer forțează aerul cald de lângă corpurile noastre să fie înlocuit mai rapid cu aer rece, ceea ce accentuează senzația de frig.

Ce se întâmplă când simți „frigul în oase”, de fapt

Corpul funcționează cel mai eficient la aproximativ 37 grade Celsius, însă extremitățile noastre pot fi cu până la 6 grade Celsius mai reci. Există variații ale temperaturii corporale în funcție de sex, vârstă și starea de sănătate.

Persoanele în vârstă tind să resimtă frigul mai intens, iar femeile sunt mai sensibile la frig decât bărbații.

Citește și: De ce nu răcești de la frig, așa cum cred mulți oameni. Experții au dezvăluit de ce ne îmbolnăvim mai des iarna, de fapt

Dar oasele noastre nu „simt” frigul așa cum îl percepem prin piele, pentru că nu au aceiași receptori sensibili la temperatură. Există un motiv întemeiat pentru acest lucru. Oasele principale sunt protejate de straturi de mușchi, țesut conjunctiv și piele, astfel încât detectarea temperaturii nu e esențială pentru ele.

Chiar dacă oasele nu pot „simți” frigul, acest lucru nu înseamnă că nu sunt afectate de temperaturile scăzute. Ele pot detecta schimbările de temperatură, în special răcirea, prin intermediul nervilor din stratul exterior al osului, numit periost. Acest strat conține o rețea de neuroni, dispusă ca o plasă, care detectează deformările sau leziunile straturilor osoase.

Deși expunerea pe termen scurt la frig nu reprezintă o problemă pentru oase, expunerea prelungită, timp de mai multe săptămâni, le poate reduce lungimea, grosimea și densitatea minerală.

Ce țesuturi sunt afectate de frig

Alte țesuturi ale sistemului musculo-scheletic sunt mult mai sensibile la schimbările de temperatură și presiune.

Lichidul sinovial, lubrifiantul majorității articulațiilor importante, devine mai vâscos când temperaturile scad. Acest lucru face mișcarea articulațiilor mai dificilă și mai inconfortabilă, mai ales la persoanele cu afecțiuni articulare precum artrita reumatoidă sau osteoartrita.

Frigul determină, de asemenea, contracția țesuturilor. Ceea ce le face mai tensionate și mai rigide. Tendoanele, care leagă mușchii de oase, devin mai rigide. Ligamentele, care unesc oasele între ele în jurul articulațiilor, se rigidizează și ele.

Ambele schimbări fac mai dificilă acțiunea mușchilor asupra oaselor. Ca urmare, e necesară mai multă forță pentru mișcările simple. Acest efect e agravat de umiditate.

Aceste efecte apar concomitent cu reducerea fluxului sanguin către extremități. Acest mecanism protector are rolul de a menține temperatura optimă de 37 de grade Celsius în zona centrală a corpului, unde se află organele vitale. Reducerea cantității de sânge în aceste țesuturi contribuie, de asemenea, la contracția lor.

Citește și: Cel mai obositor deceniu din viață. Experții au dezvăluit perioada care ne extenuează

Toate aceste schimbări duc la creșterea presiunii mecanice asupra celulelor receptoare din oase și țesuturile înconjurătoare. Acest lucru poate activa receptorii durerii, iar senzația poate fi percepută ca frig.

Creierul are și el un rol important în acest proces. Lunile întunecate de iarnă din emisfera nordică duc la o reducere a expunerii la lumină solară, necesară pentru a sintetiza vitamina D în cantități adecvate. Deficitul de vitamina D e asociat cu sănătatea precară a oaselor și cu afecțiuni precum rahitismul (la copii) și osteomalacia (la adulți). Însă are și alte implicații asupra modului în care percepem frigul.

Cercetările sugerează că persoanele cu niveluri scăzute de vitamina D au o sensibilitate crescută la durere, în special la durerea musculo-scheletică.