După dezastrul nuclear de la Cernobîl (Ucraina) din anul 1986, locuitorii au fost forțați să evacueze zona și să își lase astfel în urmă casele și, în unele cazuri, animalele de companie. Azi, la aproape 40 de ani de la dezastru, oamenii de știință au studiat câinii de la Cernobîl, adică cei care trăiesc în zona de excludere, și au făcut o descoperire complet neașteptată.
Ce au descoperit oamenii de știință la câinii de la Cernobîl. Detaliul ce i-a surprins pe mulți
După dezastrul de la Cernobîl, din anul 1986, locuitorii au evacuat zona pentru a fugi din calea radiațiilor. Au lăsat în urmă nu doar casele, ci și multe animale de companie. Îngrijorate că aceste viețuitoare abandonate ar putea să împrăștie tot felul de boli și să contamineze oamenii, autoritățile locale au decis să le extermine.
Totuși, în ciuda acestui fapt, câinii de la Cernobîl au reușit să supraviețuiască. S-au apropiat de echipele de intervenție și de cei care au venit ulterior să lucreze la Cernobîl, după dezastru, pentru a limita efectele catastrofei. Animalele au primit hrană și apă și astăzi, la aproape 40 de ani de la tragedie, sute de câini trăiesc în zona din jurul dezastrului, cunoscută drept zona de excludere. Umblă prin orașul Pripiat, unde și-au găsit culcuș prin tot felul de case abandonate.
Câțiva oameni de știință au decis să studieze mai atent acești câini și nu mică le-a fost surpriza atunci când au descoperit ce este diferit la aceste animale. Potrivit rezultatelor, publicate în Science Advances, câinii de la Cernobîl au o structură genetică diferită de câinii obișnuiți, dar asta nu e tot.
Proiectul se realizează ca o colaborare între cercetători din Statele Unite ale Americii, Polonia și Ucraina (împreună cu cei de la Clean Futures Fund, o organizație care lucrează la Cernobîl ) și are scopul de-a arăta în ce mod radiațiile de la Cernobîl au afectat câinii din zonă și evoluția lor și dacă structura lor genetică s-a modificat pentru a se putea adapta la acest mediu atât de ostil, din zona de excludere.
În 2016, cei de la Clean Futures au venit la Cernobîl ca să ofere ajutor și îngrijire medicală celor care încă mai lucrează în zonă la centrală, în zona de excludere. Dar atunci au realizat că și câinii din zonă au nevoie de ajutor. Un an mai târziu, organizația începe să aducă ajutor veterinar în zonă, oferind hrană, apă, vaccinuri și castrări. Atunci s-au recoltat și probe de sânge de la 302 câini care trăiau în diferite locații. Jumătate din câini trăiau în apropiere de centrlă, iar restul în orașul Cernobîl, la 15 sau 48 de kilometri distanță. Așa a ieșit la iveală faptul că patrupezii care trăiau în jurul centralei aveau caracteristici genetice diferite de ceilalți câini, din alte zone. Practic, fiecare grup de câini avea anumite trăsături genetice, în funcție de zona din care provenea.
„Am fost uimit de diferențele dintre cele două grupuri de animale și de modul în care au reușit să trăiască distinct, izolat chiar”, a spus Timothy Mousseau, biolog la Universitatea din South Carolin și autor al studiului, arată cei de la nytimes.com.
Studiul este important pentru faptul că va scoate la iveală efectul radiațiilor asupra structurii genetice a animalelor, în funcție de distanța față de zona de excludere. În plus, oamenii de știință studiază în prezent câinii de la Cernobîl pentru a descoperi care este efectul expunerii constante la niveluri ridicate asupra animalelor.
Care este cea mai apropiată oră de miezul nopții? Problema aceasta de matematică pentru copii a dat bătăi de cap adulțil... Iluzie optică virală! Crezi că poți să găsești șapca din imagine? Nu e ascunsă, dar puțini o văd. Unde se află, de fapt...
