Cele şapte minuni ale ţării noastre! Locurile pe care românii nu le ştiu, dar străinii sunt disperaţi să le vadă

Urmărește A1 pe Discover

Se spune că Dumnezeu a fost darnic cu România şi a înzestrat-o cu locuri minunate, unice în lume, de care străinii sunt foarte atraşi. Măcar pentru câteva minute, să lăsăm în spate răutăţile şi prejudecăţile despre ţara noastră şi să admirăm...

Patrimoniul Mondial UNESCO include pe lista sa şapte grupe de monumente sau locuri din România: Delta Dunării, așezările săsești cu biserici fortificate din Transilvania, Mănăstirea Horezu, bisericile pictate din nordul Moldovei, Cetatea Sighișoara, bisericile de lemn din Maramureș și fortărețele dacice din Munții Orăștiei.

Delta Dunării a fost inclusă în patrimoniul mondial UNESCO în 1991. Cea mai mare (după delta Volgăi) și mai conservată dintre deltele Europei, adevărat monument natural, aceasta găzduiește peste 300 de specii de păsări și 45 de specii de pești, multe dintre ele foarte rare.

Aşezările săseşti cu biserici fortificate din Transilvania, incluse în patrimoniul UNESCO din anul 1993, sunt Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Saschiz, Valea Viilor și Viscri. Satele transilvane cu biserici fortificate oferă o imagine plină de viață a peisajului cultural din sudul Transilvaniei. Aceste sate sunt caracterizate de un sistem specific de cultivare al terenului, un model de așezare și organizare a gospodăriilor țărănești, păstrate încă din Evul Mediu. Localitățile sunt dominate de bisericile lor fortificate care ilustrează perioadele clădirii din secolul al XIII-lea și până în secolul al XVI-lea. Cel mai renumit dintre aceste sate este Biertanul.

Biserica fortificată Viscri

Biertan

Mănăstirea Horezu face parte din patrimoniul mondial UNESCO din 1993. Mănăstirea ctitorită la sfârșitul secolului al XVII-lea de Constantin Brâncoveanu reprezintă o capodoperă a stilului brâncovenesc, unic în lume, și a fost apreciată pentru stilul arhitectural, bogăția detaliilor sculpturale, portretele votive și lucrările decorative.

Bisericile pictate din nordul Moldovei au fost incluse în patrimoniul UNESCO în 1993: Arbor, Mănăstirea Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Suceava, Gura Humorului și Sucevița. Datând din secolele XV-XVI, mănăstirile se remarcă prin frescele care decorează pereții exteriori, adevărate capodopere inspirate din vechea artă bizantină.

Suceviţa

Cetatea Sighișoara este centrul istoric al municipiului Sighișoara. Construită în secolul XII de coloniștii sași sub denumirea latină Castrum Sex și păstrată în mod aproape neschimbat până astăzi, ea este locuită și în prezent. În 1999 cetatea a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Dintre bisericile din lemn din Maramureș, opt au fost incluse pe lista patrimoniului mondial UNESCO în anul 1999. Este vorba Bârsana, Budești, Desești, Ieud, Plopiș/Șisești, Poienile Izei, Rogoz/Târgu Lăpuș și Șurdești/Șisești. Exemple extraordinare ale arhitecturii religioase din lemn specifice regiunii maramureșene, aceste biserici îmbină tradițiile religioase ortodoxe cu influențe gotice occidentale.

Budeşti

Fortărețele dacice din Munții Orăștiei au intrat în patrimoniul UNESCO în 1999. Cele şase – Sarmizegetusa Regia, Costeşti Cetăţuia, Costeşti Blidaru, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa şi Căpâlna – au fost ridicate între secolul I î.Hr. și secolul I d.Hr. pentru apărare și protecție contra cuceririi romane. În ziua de astăzi, vânătorii de comori caută în zonă, pentru că România duce lipsă de legislație în acest domeniu.

Aceste fortărețe prezintă o îmbinare neobișnuită între tehnici arhitecturale militare și religioase și împrumută concepte atât din lumea greco-romană, cât și din cultura Epocii Fierului.

Sursa: historia.ro