Muzicologii au bănuit mult timp că inventatorii viorii au vrut să imite vocea umană. Un nou studiu face dovadă cu ajutorul modelelor concepute de lutierii italieni din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea, între care mai multe fabricate de celebra familie Stradivarius
Cercetătorii de la Universitatea din Taïwan au solicitat unui violonist profesionist să cânte la 15 viori vechi, între care un model conceput în 1570 de părintele viorii, Andrea Armati. În acelaşi timp, au fost testate şase viori fabricate de familia Stradivarius, pe numele lui Antonio Stradivari, discipol al nepotului lui Andrea Armati, şi şapte viori fabricate la Cremona şi Brescia, oraşe italiene unde s-a născut vioara modernă.
Oamenii de ştiinţă au comparat, cu ajutorul unui program de analiză fonetică, sunetele emise de viori cu cele ale unui grup de opt femei şi opt bărbaţi cântând vocalele din limba engleză.
Rezultatul a fost că viorile Stradivarius exprimă caracteristicile acustice apropiate vocilor de tenor şi alto. Şi cele mai vechi viori se apropie de vocea de bas sau bariton.
"Aceste proprietăţi ar putea explica strălucirea caracteristicii viorilor Stradivari", explică cercetătorii în studiul lor publicat luni în revista ştiinţifică americană Proceedings of the Naţional Academy of Sciences.
"Sunetul ideal pentru o vioară în epoca barocă era cea care imita vocea umană", afirmă ei, fiind interesaţi în special de "formanţilor" - zonele de frecvenţă în care vocea atinge rezonanţa maximă. "Am arătat că viorile de la Cremona erau capabile să producă formanţi cu aceleaşi caracteristici ca cele ale cântăreţilor".
Ceea ce explică, potrivit cercetătorilor, că modelele de vioară fabricate de Antonio Stradivari până la sfârşitul vieţii sale, între 1700 şi 1720, rămân fără egal până în prezent.
