În 1912, industriașul belgian Ernest Solvay a început să organizeze, la Bruxelles, o conferință pentru a dezbate problemele din lumea fizicii și a chimiei. La finalul întâlnirii din 1927, participanții s-au tras într-o poză. Unii spun că ne aflăm în fața celei mai deștepte imagini din istorie: Einstein, Marie Curie, Bohr, Max Planck...
În 1911, belgianul Ernest Solvay a ajuns la 73 de ani. Industriaș de succes, cu invenții importante în domeniul chimiei, are bani de nu mai știe unde să-i pună. Începe să organizeze, la Bruxelles, niște ”Consilii”, cu cele mai luminate minți ale omenirii. Un tip destul de tânăr, Einstein, răspunde prezent. La fel și o doamnă extrem de cunoscută, Marie Curie ori Henri Poincare, creier cu șaif. Vestea se duce repede și, anul următor, agapele se transformă în ”Conferințele Internaționale Solvany”. Se discută ultimele tendințe, se lansează proiecte, dezbateriile-s aprinse. Einstein, dezamăgit de incertitudinile lui Heisenberg, țipă: ”Lui Dumnezeu nu-i place să joace zaruri”. Bohr îi cose gura: ”Nu-i mai spune tu Celui de Sus ce să facă!” Până și acciditățile au haz.
Prima ”Conferință Solvany”, de la Hotelul Metropole. Marie Curie e în centru. Un Einstein, tinerel, se distinge în picioare, în partea dreaptă
În 1913 se vorbește despre ”Structura materiei”. Primul mare război le încurcă planurile, dar, în 1921, se văd iar. O dau pe ”Atomi și electroni”. Solvany se stinge în 1922. Dar asta nu însemnă că mințile luminate nu merg mai departe, întru a sa memorie. În 1927 e a cincea strigare. Atunci se trage ceea ce unii numesc cea mai deșteaptă poză din istoria omenirii. La propriu. Din cele 29 de suflete prezente în cadru, 17 luaseră sau aveau să ia premiul Nobel în chimie ori fizică. Niciodată într-un spațiu atât de mic nu fuseseră adunate atâtea genialități la un loc!
Doamne, ce figuri! La propriu și la figurat!
Sus, primul din stânga, e Auguste Piccard. Dezvoltator de mașinării care să exploreze stratosfera ori hăurile oceanelor. Fondator de batiscafuri, pe la 1948. La umărul său, Emile Henriot, tipul ce avea să detecteze radioactivitatea naturală a potasiului ori a rubidiului. Al patrulea, cheliosul, e Edouard Herzen, unul dintre cei șapte care participaseră și la conferințele din 1912 și 1927. Tot acolo, pe rândul de sus, e și Wolfgang Pauli, uriașul vienez, ironic de la naștere până la moarte. Un coleg s-a apucat să-i trimită o lucrare științifică. S-a uitat peste ea. I-a dat răspuns. ”Nu e corect. Nu e nici măcar greșit!”
La mijloc apare chipul lui Hendrik Kramers, primul asistent personal străin acceptat de Niels Bohr. Uite-l și pe Paul Dirac, specialist în funcționarea electronilor. Șirul e încheiat de Max Born și Niels Bohr, băiatul cu modelul atomic, Premiul Nobel pentru Fizică în 1922.
Pe rândul de jos, a treia, e Marie Curie. Apoi, două suflete la stânga ei, e parcat Albert Einstein.
Marie Curie e Marie Curie. Iar Einstein e Einstein.
Sus, imaginea luată la finalul celei de-a cincea Conferințe. Peste ani, poza avea să fie colorată...
Ce se întâmplă atunci când privești o persoană în ochi timp de 10 minute... Pericolele care amenință omenirea: „Un război înfricoșător şi împărăţia lui Antihrist.”...
