”Drumurile noastre toate”, șlagărul lui Dan Spătaru, desemnat, în 2004, cea mai frumoasă melodie românească din toate timpurile, este un plagiat sută la sută după piesa lui Miodrag ”Miki” Jevremovic, un artist cunoscut în fosta Iugoslavie înainte de 1990! ”Dan a luat piesa de la un artist sârb și i-a compus versurile trei nopți la rând”, spunea soția lui Spătaru
Redactorul, muritor precum toți muritorii, cu simbrie lunară, o are grea. Șade-n cumpănă. Știe că România e plaiul plagiatorilor. Cunoaște cum foști conducători de guverne ciupesc, pe ici, pe colo, din alte cărți pentru a-nsăila o Lucrare de Doctorat cu ștaif; a apucat să vază cum cei de dincolo de gratii, pentru a trece dincoace de gratii, croșetează, ochi cu ochi, acolo, la răcoare, capodopere ale genului plăsmuite de alții, cu multă vreme înainte; află chiar că și ultima bombă a lui Carla's Dreams, entitatea cu nume de femeie dar chip, ascuns, de bărbat, e matrițată după ”Ursitoarele” lui Chilian. Așa că e în dilemă: ok, suflarea mioritică e pusă, de la naștere, pe copy-paste, dar chiar cea mai frumoasă melodie a noastră din toate timpurile să fie furată, acord cu acord? Bun, și dacă e așa, ce facem? Tragem în Dan Spătaru cel iubit de toți, de la ăl cu țâța-n gură pân' la ăl cu barba sură? Vedeți, nici n-a apucat amârâtul de alergător pe coloanele dintre cuvinte să lege șapte rânduri, că unii s-au și aplecat după piatră, gata să arunce. Faceți liniște! I-auzi vorbe, comentarii: ”Da, bine, bă, s-a terminat tolba cu subiecte? Șchiopilor, aici s-a ajuns, să loviți în marele nostru cântăreț? Vă bateți joc de memoria lui? A ieșit o capodoperă, ce contează dacă s-a inspirat, nițel, de undeva? Azi toți fură și numai pe maestru l-ați ginit? Rușine, rușine să vă fie!"
Dar, în nemernicia sa, ca un câine turbat, redactorul mușcă vocea ce hrănit-a-l, auditiv, vreme de trei decenii. Moaie tocul și dă drumul la poveste.
Trecem Dunărea, mergem, nițeluș, în fosta Republică Socialistă Federativă a Iugolsaviei. Belgrad, 1977. Nikica Kalogjera, compozitor, dirijor, autor de melodii, compune linia pentru ONA NOCAS NECE DOCI - în traducere (EA) NU VA VENI ÎN SEARA ASTA. Vorbește cu Krste Juras, textier, acesta adaugă versurile. E frumoasă, de dragoste. O țin la incubator până anul viitor, 1978, când i-o propun lui Miodrag ”Miki” Jevremovic.
Stop! Cine-i tipul?
”Miki” are 37 de ani, belgrădean din naștere. Destul de cunoscut în Iugoslavia, are, deja, câteva șlagăre. Interesant este faptul că e ascultat și în URSS, pentru melodia SMUGLIANKA, pe care o cântă în duet cu românca SOFIA ROTARU! Pe numele din buletin Sofia Mihailova Rotaru - Evdokimenko, cântăreața e născută în 1947, în Marșenița, raionul Noua Suliță, regiunea Cernăuți. Rostește în românește, în ucraineană, în rusă, e iubită și va deveni, în 1986, prima cântăreață din spațiul sovietic ”unsă” Artist al Poporului!
Revenim la ”Miki”. Festivalul de muzică la Zagreb - un fel de ”Cerb de Aur”, plecat la drum prin 1962, bate la ușă. Jevremovic trage piesa, pe vinil, la casa de Discuri ”Jugaton”, cu care lucrează încă de la debut, apoi se prezintă cu ea pe scenă. Nu câștigă marele premiu, dar e bine primită. Melodia are ceva ”dalmatin” în ea, specific muzicii ușoare croate, dar, prin foietaj, autorii au băgat și niște miez de sunete de petrecere din Grecia lui Zorba. E difuzată la radiourile din țara vecină, însă nu se poate spune că rupe topurile.
Trecem, îndărăt, Dunărea.
Pe la 1980, Dan Spătaru, care a lansat ceva piese frumoase, a jucat și-n film, în ”Cântecele mării”, în 1971, vrea să explodeze. Are nevoie de ceva tare, de un șlagăr, cum îi place lui nea Tavi Ursulescu să le spună în timpul prezentărilor. Știe că la noi - deși există o seamă de textieri și compozitori de valoare - e mai greu să găsească. Așa că ascultă muzică străină, pe casete. În 1984, un prieten în dă un purpuriu de piese sârbești. Pe bandă e și ”Miki” Jevremovic, cu a sa ONA NOCAS NECE DOCI. Sună bine, vorba lui Marius Chicoș Rostogan, pedagogul lui I.L. Caragiale, ”gâdilă auzul”. Gata, asta e! Dan Spătaru are melodia! ”Acesta va fi șlagărul meu!” îi spune Sidei, soției.
Cântărețul nu a mai scris, până acum, versuri pentru melodii. Ce-i drept, s-a ”jucat” cu câteva poezii, așa că-i vine ușor. Trei zile și trei nopți, ca-n basme, compune. ”Abia după ce a terminat-o mi-a dat să văd ce a scris”, își amintea, pentru Ediția de Colecție a ”Jurnalului Național”, Sida Spătaru.
Piesa prinde. Dan i-o dedică soției, cu titlul ”Drumurile”. Melodia nu e schimbată aproape deloc, față de cea a lui Jevremovic. Se merge la ”Electrecord”. În România nu s-a auzit de legea drepturilor de autor. Vinilul e tras, ”Drumurile noastre” e a 13-a melodie de pe album. Poza de copertă e realizată pe apa lacului Cișmigiu. Compozițiile 1-12 sunt plăsmuite, muzical, de Temistocle Popa. Versurile sunt făcute de diverși, în timp ce la a 13-a poziție apare, ca textier, DAN SPĂTARU. Atât! Niciun cuvânt despre frații de peste Dunăre. Nimic! S-a spus că pe coperta finală a apărut, în dreptul lui ONA NOCAS NECE DOCI - ”Melodie din repertoriul internațional”, dar, după cum o arată imaginile, aceasta este doar o legendă. Cum plagiatul este mai mult decât evident, comentariile sunt de prisos.
.jpg)
În 2004, ”Jurnalul Național” are ideea de a iniția un sondaj pentru a afla ce consideră românii a fi cea mai frumoasă melodie a lor, din toate timpurile. La concurs se prezintă "Timpul" (Margareta Paslaru), "Te asteaptă un om" și "Tarancuta, tarancuta"(Dan Spataru), "Prieten drag" (Radu Șerban / Pompilia Stoian), "Iubire, bibelou de portelan" (Mondial), "Veniți, privighetoarea cântă" (Marian Nistor / Mirabela Dauer), "Să mori de dragoste rănită" (Marcel Dragomir / Angela Similea), "Spune-mi" (Marius Țeicu / Monica Anghel), dar și ”Zaraza” ori ”Du-mă acasă, măi tramvai!”, ”Ani de liceu” sau ”Bună seara, iubito!”. ”Drumurile noastre” este, însă, cea mai votată piesă, așa că primește titulatura de ”ȘLAGĂRUL ANULUI XX”...
Iubite meloman,
lasă, rogu-te, piatra jos! Intenția n-a fost să denigrăm. Dan Spătaru rămâne - fără doar și poate - unul dintre cei mai mari și mai iubiți cântăreți din istoria noastră, iar ”Drumurile noastre”, o piesă nemuritoare. Iar faptul că olandezii de la celebra trupă BZN au decis s-o cânte, întărește acest lucru! Am vrut doar să propunem, timid, ca atunci când o ascultăm, să închinăm un pahar de ”Smederevka” sârbesc, alb, în sănătatea lui ”Miki” Jevremovic, care, pe 27 martie, leagă 75 de ani de viață...
Surse: wikipedia, Ediția de Colecție ”Jurnalul Național”, 2004. Mulțumiri Domnului Corneliu N. Vaida.
La 17 ani, acest puști este un antreprenor de succes! A început să vândă lumânări ca să aibă bani de o bicicletă, dar ac... Cea mai simplă metodă de a separa albușul de gălbenuș: Demonstrație "de vedetă", în direct, la "Neatza&qu...
