Mâna Sfintei Maria Magdalena este caldă și vie după 2000 de ani. Cea dintâi care a adus vestea Învierii Domnului

 

Mâna stângă nestricăcioasă a Sfintei Maria Magdalena constituie tezaurul cel mai sfânt al Mănăstirii Simonos Petras. În Grădina Maicii lui Dumnezeu, în curtea Preacuratei Stăpânei noastre este una dintre cele mai binemirositoare flori! Bogăție și slavă a obștii athonite și a Bisericii lui Hristos. Cu adevărat mâna aceasta a Mironosiței Maria Magdalena, cea dintâi martoră a Învierii Mântuitorului Hristos, și după două mii de ani aproape păstrează, în mod palpabil, o căldură naturală.

În Evanghelia după Luca (8:2), Maria Magdalena este menționată ca prima femeie vindecată de Iisus Hristos, pe care apoi l-a urmat. Se mai spune că stătea lângă Crucea lui Iisus (Marcu 15:40-41), că era la mormântul lui Iisus (Marcu 15:47), iar în dimineața Paștilor s-a dus la mormânt cu celelalte femei (Marcu 16:1-8). Domnul înviat i s-a arătat mai întâi ei și a trimis-o să ducă vestea Învierii ucenicilor (Marcu 16:9, In. 20:14-18).

În Biblie mai apare scris despre ea în Noul Testament în următoarele versete: Tot în prima zi, a Învierii, Domnul s-a arătat întâi Mariei Magdalena, din care scosese șapte demoni!  Ea stătea afara lângă mormântul gol și plângea și plecându-se spre mormânt a văzut doi îngeri în veșminte albe, unde a fost trupul Lui Iisus. Îngerii au întrebat-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea a răspuns: Că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus! Apoi întorcându-se înapoi a văzut pe Iisus, care a întrebat-o: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea crezând ca este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica! Iisus iarăși i-a zis: Marie! Ea întorcându-se și văzând ca este Iisus, a exclamat în evreiește: Rabuni! (adică Învățătorule). Apoi Iisus a trimis-o la propovăduirea Evanghelieiși Maria Magdalena a mers și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul. (Ioan 20:11-18).

Potrivit tradiției răsăritene, Sfânta s-a retras în Efes împreună cu Maica Domnului, unde a și murit, moaștele sale fiind aduse la Constantinopol în anul 886. O altă legendă spune că Maria Magdalena ar fi predicat Evanghelia în anul 34 d.Hr., în Insula Zakyntos din Grecia. Apusul vine cu o altă ipoteză și afirmă că Maria Magdalena, Lazăr, și câțiva ucenici au poposit la Merseille, unde au convertit întreaga regiune Proventa. Indiferent care legendă ar fi adevărată, se crede că Maria Magdalena s-a retras într-o peșteră din Provence, unde a trăit doar pentru Domnul timp de 30 de ani și că a murit chiar în brațele Sfântului Maximin, care a îngropat-o în apropierea actualei biserici a satului.

La Mănăstirea Simono-Petra din Sfântul Munte Athos se păstrează cu mare evlavie mâna stângă a Sfintei Maria Magdalena, mâna care a atins marginea veşmântului Domnului nos­tru Iisus Hristos după Înviere. Aceasta este întreagă, cu piele şi tendoane, şi răspândeşte o anumită mireasmă, iar cei care o sărută cu credinţă şi cu evla­vie se minunează și acum de faptul că este caldă. Ca şi cum ar fi vie... Istoria con­semnează că în anul 1740, din cauza datoriilor financiare ale mănă­stirii, mâna Sfintei Maria Magdalena, odorul cel de mult preţ al mănăstirii, a fost luată de creditorii Barberini. După 15 ani de durere în care călugării au încercat din răsputeri să facă rost de bani să o răscumpere, ieromonahul Ioasaf din Mitilini a adu­nat o parte din suma pretinsă și, în cele din urmă, a intrat în posesia mâinii marii iubitoare de Hristos. Cât despre minunile Mariei Magdalena, printre primele au avut loc în anul 1911, în regiunea Galatista (Tesalonic), unde un vierme distrugea răsadurile locuitorilor. Disperați, oa­me­nii au apelat la preoții simonope­triţi, iar când aceștia au venit cu moaş­tele Sfintei Maria Magdalena şi au făcut agheasmă, viermele distrugător s-a făcut nevăzut. O altă minune s-a pe­trecut în anul 1912, tot în Tesalonic, în regiunea Epanomis, unde a apărut ca din senin o invazie de lă­custe. Lo­cuitorii au rugat să li se tri­mită Sfintele Moaşte, iar după ce a fost săvârșit Paraclisul Sfintei Magda­lena şi lanurile au fost stropite cu agheas­mă, lăcus­tele s-au făcut nevăzute.

Surse: doxologia.ro, wikipedia



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI