„Marele Viscol” a înghețat nu doar Bucureștiul, ci întreaga țară. Atunci, troienele ajungeau și până la cinci metri.
În februarie 1954 s-a declanșat urgia ce a marcat istoria țării. Atunci, o ninsoare puternică a început, iar oamenii încercau să se ascundă de vântul puternic ce bătea cu până la 126 de kilometri pe oră. Sud-estul țării era acoperit de o zăpadă ce atingea în unele locuri și cinci metri.
În București circulația a fost blocată, iar armata a fost scoasă pe stradă pentru a interveni în operațiunile de deszăpezire. La periferie lucrurile erau și mai grave, căci locuitorii au fost nevoiți să sape tuneluri pentru a ieși din case.
Stratul de zăpadă era atât de mare, încât au fost folosite tancuri pentru a face drum. Când zăpada s-a topit, oamenii au văzut mașinile strivite de greutatea tancurilor ce trecuseră pe acolo.
"Zăpada depăşise înălţimea casei, erau zone unde avea şi peste 5 metri. Geamurile erau albe şi n-am reuşit să deschidem nici uşile, nici ferestrele!" (Dan Antoniu)
Atunci, țăranii s-au confruntat cu lipsa mălaiului și a făinii, căci nu au mai putut ajunge la moară.
Bucureștiul și întreaga țară era în alertă, dar toată lumea era datoare să participe la operațiunile de deszăpezire. Se lucra după reguli ca în armată, transmise clar prin intermediul ziarelor și al radioului. Școlile au fost închise, iar tramvaiele și liniile feroviare au fost blocate complet.
„Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii” (Pericle Marinescu)
Din lipsa utilajelor, o mare problemă a fost cea a transportului alimentelor. Atunci s-au săpat tuneluri pentru a facilita accesul la hrană. Militarii și oamenii de pretutindeni au ieșit în stradă înarmați cu lopeți și au lucrat zile în șir pentru a croi drum mașinilor aprovizionate cu făină pentru brutării.
Sursa: historia.ro
