E cald. E cald rau. O fi si naduseala suitului in panta, dar e si canicula. Don Marcelino Sanz de Sautuola, pasionat de istorie, a venit sa cerceteze intrarea in vagauna. Trebaluieste in cautarea de oase vechi ori silex cand audea un strigat. "Tati, tati, uite, boi, boi tati!" Aoleuuu, captivat total de ce a gasit, omul a uitat de Maria. Maria, puiul lui de sapte anisori. L-a rugat s-o ia cu el la "descoperire". A luat-o. Cu inima tremuranda, Marcelino avanseaza in pestera. Acolo o gaseste, la ceva metri de la intrare. E semi intuneric, dar, asa, in penumbra, vede ce e pe pereti. Cade in genunchi, zice doar "Santa Maria", isi face cruce. Abia respira. "Maria, Maria mea, nu-s boi, sunt bizoni. Bizoni, papa. Sunt picturi, picturi rupestre! Doamneeeee!" Picturile din pestera de la Altamira, cea mai frumoasa din lume, tocmai au fost descoperite.
Povestea-i scurta. In 1868, un vanator, Modesto Cubillas, aflat pe la 30 de kilometri de Santander, in Cantabria, Spania, aude cum cainele sau, plecat sa adulmece prada, schelalaie. Se duce sa-l scoata dintre spini cand vede o intrare ce seamana cu o "poarta" de pestera. Descoperirea face doi bani in acea vreme, intr-o zona in care relieful carstic daduse sute de astfel de "gropi". Modesto il anunta pe don Marcelino, un fel de boiernas local, iubitor de istorie. Omul nu-i dezinteresat, dar a mai auzit astfel de goange. Abia in 1875 sau, cel mai probabil, un an mai tarziu, da o fuga pana acolo. La intrare gaseste niste raze negre, desenate, dar nu le da importanta, nu crede ca-s facute de mana omului. Vreun animal, cine stie...Avanseaza putin si bungheste ustensile din paleolitic. Ca un copoi, "miroase" ca poate fi ceva epocal, dar nu mai avanseaza. Ia mostre, ia notite, face schite. Cu toate acestea se duce la Paris. Aici studiaza "obiectele" similare descoperite pe teritoriul Frantei. E clar...Se intoarce, in 1879. Urmeaza episodul cu fetita. Maria Faustina Sanz Rivarola, fiica sa, tocmai descoperise cea mai importanta pestera din lume si cele mai frumoase picturi ale Paleoliticului: Pestera de la Altamira.
Marcelino moare in 1888, fara sa-si dea seama de ceea ce a descoperit. Sau, pentru a respecta adevarul istoric, ceea ce a descoperit a sa fiica.
Se estimeaza ca picturile ar avea 20.000 de ani vechime. Cercetarile facute cu uraniu, acum cativa ani, ajung chiar la 35.600 de ani. Sunt picturi policrome, desene, picturi negre, rosii si de culoarea ocru, care reprezinta animale, figuri antropomorfe, desene abstracte. Altamira e botezata "Capela Sixtina a Preistoriei". Pina in 1973, pestera e vizitata de 173.000 oameni. Afluenta, logic, infuenteaza negativ atmosfera, la propriu. Picturile incep sa se deterioreze. Pentru "nasterea" lor s-a folosit oxid de fier si carbunele. Materiale ce nu pot "tine" o vesnicie. In 1977, un fotograf trage cateva cadre cu o camera profesionista pentru acea vreme. La developare, observa ca pestera sufera si anunta autoritatile. E inchisa pana in 1982. Se impune o restrictie: anual, doar 8.000 de persoane o pot vizita. Nu se percepe taxa, ci doar acordul Muzeului Altamira.
Experienta de astronaut: Cinci minute fara gravitatie pentru aproape 6.000 de euro!... "Hollywood" se imbraca in alb. Literele se pregatesc pentru a 90-a aniversare a lor...
