"Mulţi cred că a fi clovn înseamnă doar să faci pe prostul". Povestea unui "măscărici" cu suflet mare. A ajutat o femeie muribundă să-i râdă morții în față: "Ne-am privit în ochi şi mă gândeam ce pot face pentru ea"

"Bună! Sunt Lars Adams. Tatăl meu este un clovn cunoscut la nivel mondial. Încă din copilărie, mi-a plăcut această meserie şi mergeam cu tata prin toate colţurile lumii". Simplu, la prima vedere. Un simplu clovn, care se prostește, un măscărici care face oamenii să râdă. Însă povestea lui este mult mai profundă.

"Bună! Sunt Lars Adams. Tatăl meu este un clovn cunoscut la nivel mondial (Patch Adams). Încă din copilărie, mi-a plăcut această meserie şi mergeam cu tata prin toate colţurile lumii". Simplu, la prima vedere. Un simplu clovn, care se prostește, un măscărici care face oamenii să râdă. Însă povestea lui este mult mai profundă.

"Acum trei ani, mă aflam într-un spital oncologic din Rabat, Maroc. Tocmai ieşisem dintr-o încăpere plină cu adolescenţi, unde ne jucam şi ne distrăm, plini de energie. După ce am ieşit de acolo, am ştiut că trebuia să mă desprind de toată energia aia nebună pentru că habar nu aveam cu cine urma să mă întâlnesc în urmtoarea cameră.

Aşa că am lăsat totul în urmă şi am intrat pe uşă şi am văzut patru femei, care purtau burka şi cărora doar ochii li se vedeau. Vegheau o femeie, pe patul de moarte. Numele ei era Ilamada Amina. Când m-au privit, au văzut un american vestit, îmbrăcat cu haine colorate, ca şi cum aş fi fost un intrus ciudat în lumea lor. Nu aveam nimic în comun. Nu vorbeam aceeaşi limbă, nu împărţeam aceeaşi cultură, aveam experienţe de viaţă total diferite. Cum puteam să comunicăm, să ne conectăm? Mă întrebam ce caut acolo.

Dar era ceva special în aerul din acea încăpere, care mă făcea să rămân. Când am intrat în cameră, am văzut un scaun gol, lângă patul femeii. Aşa că că am făcut un gest (obişnuit clovnilor) şi mi-a permis să iau loc. Ne-am privit în ochi şi mă gândeam de ce are nevoie această femeie, ce aş putea să fac pentru ea", mărturisește tânărul.

Lars Adams şi-a dat seama, în acea clipă, care era, de fapt, menirea lui. Să facă oamenii să zâmbească, chiar şi în cele mai grele momente, chiar şi în faţa morţii. Şi asta a făcut: "Am văzut cum i se luminează ochii". Au râs împreună, s-au jucat și au cântat.

"Atunci, am realizat de ce vreau să fiu un clovn, toată viaţa. Mulţi cred că a fi clovn înseamnă doar să faci pe prostul, să faci oamenii să râdă, dar este mult mai mult de atât. Să fii clovn înseamnă să te conectezi cu cealaltă fiinţă umană de lângă tine", a mai spus băiatul, marcat de această experienţă.

Ultimele știri