Oripilata de prezenta copiilor, femeia a dat in judecata inspectoratul scolar. Intrebarea la care nu gasesc raspuns insa este cum a putut un personaj, cu un bagaj mental demn de un tratat de psihologie, sa ajunga profesor. Nu m-ar mira sa auzim maine, poimaine si de primul pompier care se teme de foc.
Sunt greu de imaginat nervii de otel pe care un profesor ar trebui sa-i aiba in asemenea cazuri. Daca multi ar vedea negru in fata ochilor din cauza temeperamentului copiilor, nu este si cazul profesoarei. Ea chiar sufera de o fobie cat se poate de reala. Pedofobie sau frica irationala de copii. Practic, fiecare pusti pe care-l vede se transforma, una, doua, in Chucky, papusa ucigasa.
Acum, problema se pune in felul urmator. Ce cauta o persoana cu asemenea fobie intr-o scoala? Dar si aici exista o explicatie. Pana nu de mult, profesoara preda la un liceu, iar cu elevii de aici nu avea niciun fel de problema. Doar ca, dupa o disputa cu inspectoratul scolar legata de cursurile pe care le preda, a fost mutata intr-o scoala general sau echivalentul iadului pe pamant pentru femeie.
Femeia si-a dat in judecata superiorii, despre care spune ca stiau de afectiunea ei. Si tot au trimis-o la scoala. Dupa ce judecatorii i-au respins trei cereri si o tara intreaga a ras de fobia ei, un magistrat i-a acceptat in cele din urma cererea. Partea proasta a povestii este faptul ca data procesului a fost stabilita tocmai anul viitor, in februarie. Pana atunci, profesoara va trebui sa suporte dusmanii ei de moarte, copiii.
