Un IT-ist din București s-a orientat către agricultură, cultivând porumb de fiert pentru a-l vinde în sezonul estival. Această afacere aduce un profit de mii de euro la hectar, iar concurenţa pe piaţă este strânsă.
Pentru că cererea e tot mai mare, de la un an la altul, fermierii din satele noastre s-au adaptat pieţei. Cultivă soiuri de porumb dulce, pe care le vând distribuitorilor de la malul mării.
Până să ajungă la comercianţi, fiert sau copt, porumbul parcurge un drum de sute de kilometri. Ferma de la Poiana Mare din Dolj trimite în fiecare vară pe Litoral peste o sută de mii de bucăţi.
Fermierul Andrei Segărceanu n-a fost toată viaţa fermier. Avea un job de IT-ist în Bucureşti la care a renunţat pe timpul verii, ca să facă agricultură. A pornit afacerea în 2013 cu o jumătate de hectar de porumb cultivat. Acum are 15 hectare.
Prima recoltă a anului fost la începutul lunii iunie. Ferma e cunoscută deja pe piaţă, iar cererea depăşeşte oferta. Andrei Segărceanu ar cultiva suprafeţe mai mari de teren, dar nu găseşte oameni dispuşi să muncească în agricultură pentru 60-70 de lei pe zi.
Andrei Segărceanu a pornit afacerea împreună cu alţi doi prieteni, la început cultivând terenul părinţilor. O recoltă bună pentru ei înseamnă 35 de mii de porumbi culeşi de pe fiecare hectar. La un calcul simplu, tinerii recoltează peste o jumătate de milion de bucăţi. De la poarta fermei lor, până ajunge pe Litoral, preţul porumbului creşte de zece ori.
Până ajunge fiert sau copt la cumpărători, la preţul de vânzare se adaugă costul transportului şi al preparării. Afacerea e profitabilă pentru toată lumea.
Porumbul pe care-l vând e uşor de recunoscut după gust. E mai dulce decât cel furajer, care ajunge şi el să fie vândut în piaţă ca porumb pentru fiert.
În Deva, un alt tânăr experimentează un model inedit de agricultură. Porumbul pe care-l cultivă ajunge pe o tarabă din oraş, ce funcţionează în sistem de autoservire. Oamenii îşi aleg marfa şi lasă într-o cutie din lemn banii pentru porumbul cumpărat.
