In 1779, domnitorul Tarii Romanesti, Alexandru Ipsilanti, a poruncit construirea unei cismele in Bucuresti. In apropierea ei, inspre actuala strada Stirbei Voda, si-a ridicat resedinta sefului lucrarilor numit si "marele cismigiu". De aici si denumirea actuala a parcului.
Din cauza deselor inundatii si a apei care mustea in zona, in 1830, generalul Pavel Kiseleff a ordonat secarea baltii si transformarea terenului intr-o gradina publica.
In timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, este adus gradinarul peisagist al Curtii Imperiale din Viena, Wilhelm Mayer, care transforma acel teren, intr-o frumoasa gradina. S-au montat o suta de "canapele" fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stanjen, astfel ca, dupa 24 de ani de transformari, se deschidea oficial Gradina Cismigiu.
Primaria orasului a continuat extinderea parcului prin cumpararea a 15.000 de metri patrati de teren si a adus in Cismigiu lebede si pelicani. In 1943, este amenajata Rotonda Scriitorilor, unde sunt expuse busturile lui Mihai Eminescu, Titu Mairescu, Ion Luca Caragiale, George Cosbuc, Ion Creanga, Alexandru Vlahuta si Vasile Alecsandri.
In Gradina Cismigiu exista un loc special, Se numeste "La Cetate". Acolo se afla ruinele unei manastiri construite de logofatul Vacarescu in 1756. Manastirea avea un tunel secret, prin care se ajungea la malul plin de ascunzisuri al Dambovitei. Acolo se spune ca s-ar afla o comoara.
Pe vremuri, Cismigiul era locul intilnirilor galante si avea si un regulemant de functionare. Nu aveai voie sa faci galagie, sa vorbesti necuviincios, sa faci mizerie, sa faci comert. Astazi, Parcul Cismigiu este un loc trecut pe lista monumentelor istorice. Un loc prin care mai trecem din cand in cand adulmecind povestea.
