În Bucureștiul lui Alexandru Ipsilanti, apare, în vara lui 1780, domnița Sofia de Witt, o aventurieră pripășită de la Curtea Poloniei. Deși are doar 20 de ani, prima ”demimondenă” din istoria capitalei sucește mințile mai multor negustori și boieri. Marele pitar Radu Golescu prinde drag de dumneaei, abia mai găsește putere să respire. Avea să plece doar după șapte luni, devenind una dintre marile spioane ale omenirii
Vara lui 1780. Alexandru Ipsilanti domnește în Țara Românească, Bucureștiul se reface după indundațiile catastrofale din ultimii ani, apar primele observații meteorologice constante. E momentul în care-și face apariția Sofia (Zofia) de Witt, o aventurieră venită de la Istanbul, via Curtea Poloniei.
Se născuse pe 11 ianuarie 1760 în Bursa, actuala Turcie. Superbă. ”Era frumoasă precum un vis de mică”, spun oamenii vremii. La 12 ani, familia se mută la Istanbul, Constantinopolele de atunci, iar tatăl, un grec sărman, dispare, misterios. Sofia Clavone, poreclită ”Dudu” (”Papagalul cel tânăr”) e vândută, pentru 1.500 de piaștrii, ambasadorului polonez Boskamp Lyasopolsky. Devine curtezană de lux. Rămâne ”prietena” lui Boskamp, primește o educație aleasă, învață greacă, latin, ia lecții de franceză. Lyasopolsky îi promite mamei că-i va găsi o partidă bună și se ține de cuvânt!
Sofia se găsește cu de Witt, reprezentantul unei puternice familii aristocratice. E comandantul fortăreței Camenița (actualmente în Ucraina). Are un fiu chipeș, Joseph. Gata! Căsătoria are loc în 1779. Proaspătul cuplu rămâne, nițeluș, cantonat în cetate, apoi Sofia pleacă...prin lume, soțul rămânând la datorie. Ajunge în Iași. Cei de aici spun că au văzut ”cea mai frumoasă femeie din Europa”. În vara lui 1780 e în București. Vestea se răspândește cu viteza luminii. E atrăgătoare, e volatilă, e șarmantă, e sexy. ”Sucește mințile mai multor negustori din București”, spun cronicile de atunci. E catalogată drept ”demimondenă”, conform lui Bălăceanu - Stolnici. Radu (Răducanu) Golescu, mare pitar, se îndrăgostește puternic, deși știe că doamna de Witt e căsătorită. Vrea să plece după a sa domniță, tocmai în Polonia, dar este oprit în ultimul moment. Sofia zăbovește în București doar cât să treacă iarna. Revine la pieptul lui de Witt, care o pierde la un joc de cărți. E vândută lui Stanislav-Felix Potocki, un conte mai bătrân de două ori decât ea. Ca omagiu adus frumuseții ei, acesta îi construiește, contra unei sume uriașe, un parc. În martie 1805 moare, iar Sofia moștenește tot. Intră în tot felul de jocuri ciudate. Printre amanții săi se numără regele Ludovic al XVIII-lea, prințul polonez Josef Antoni Poniatowski, rusul Nikolai Salitkov. Cu celebrul general-feldmareșal rus Potemkin - pe care avea să-l numească ”fratele meu mai mare” - legase, deja, o strânsă și frumoasă prietenie. Acesta o introdusese în celebra rețea de spionaj pe care o țesea în Polonia. Se transformă din ”cea mai frumoasă femeie” în ”cea mai scumpă femeie din Europa”, aluzie la acțiunile sale. Pentru că stăpânește multe limbi străine, se descurcă, ușor, în multe cercuri.
”Viața sa a fost învăluită într-un enorm mister, dar e clar că Sofia nu a fost o simplă aventurieră. Avea un intelect strălucit, era vicleană și fără de remușcări. Conducea o adevărată rețea de spionaj, de o ingeniozitate absolută”, scrie istoricul și jurnalistul englez Simon Johnathan Sebag Montefiore.
Sofia Clavone / Lyasopolsky/ de Witt / Potocka decedează la 27 noiembrie 1822, la Berlin, din cauza unor probleme de sănătate. În 1877, mormântul său de la Uman este deteriorat de un cutremur. Una dintre fiicele sale, Olga, se ocupă ca rămășițele pământești ale mamei sale să odihnească, pentru totdeaua, în cripta bisericii din Talnoe, în actuala Ucraină.
Sursa: Bălăceanu-Stolnici Constantin - ”Cele trei săgeți. Destine la confluența cu istoria - Saga Bălăcenilor”, Editura ”Eminescu”, București, 1990
