In 1945, cand razboiul a luat sfarsit, Harold Van Heuvelen era un tanar ofiter instructor, stationat la o baza aeriana din Louisiana. Cand i s-a ordonat sa omagieze victoria cum stie mai bine, Heuvelen, care visa deja la o cariera muzicala, nu a stat deloc pe ganduri.
Anii au trecut, iar veteranul, dupa studii muzicale cu marele Leonard Bernstein, a devenit profesor de vioara. A regretat mereu ca nu putuse convinge nicio orchestra sa-i interpreteze simfonia. Acum cativa ani, cei doi baieti ai sai au gasit partiturile si au rugat un senator influent sa-i ajute sa implineasca visul tatalui lor.
“Senatorul Levin a scris Departamentului Apararii si, deodata, ne-a venit o scrisoare de la ministru, care spunea ca i-ar placea ca simfonia sa fie interpretata”, a declarat unul dintre fii veteranului.
Lucrarea a ajuns la Orchestra Armatei, al carei dirijor a avut, la inceput, unele indoieli. “Am fost incantat cand am deschis partitura si am vazut ca era o piesa muzicala tonala, foarte accesibila, foarte melodica, neoromantica”, a precizat dirijorul orchestrei.
Astfel, la 93 de ani, colonelul si-a ascultat, in sfarsit, simfonia. Prima parte a lucrarii exprima tristetea razboiului, durerea pentru victimele Holocaustului si ale luptelor. Partea a doua ilustreaza pregatirile Americii pentru razboi, iar a treia, confruntarile propriu-zise, pana la victoria asupra nazismului.
