Cunoscută în trecut drept "Perla Mării Negre", staţiunea Mamaia a devenit un loc în care distracţia, cluburile şi alcoolul fac "valuri" printre tinerii români. O limbă de pământ cu o istorie fascinantă...
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Mamaia era un sătuc dobrogean costier tipic, cu pescari greci și lipoveni şi oieri români, denumirea provenind de la Mamai, un proprietar tătar al locului din vremea stăpânirii turceşti.
Povestea sa începe în jurul anului 1900, în urma extinderii portului Constanţa, când s-a căutat o locaţie nouă pentru ceea ce se numeau în acea epocă „băile de mare”. Întrucât faleza în zona actualelor staţiuni din sudul litoralului era foarte înaltă, iar plajele foarte mici ca dimensiuni, s-a preferat ca noua staţiune să fie amenajată la cinci kilometri în nordul oraşului, pe limba de pământ ce desparte Marea Neagră de lacul Siutghiol.
Cele şapte minuni ale lui Ceauşescu! Din mâna conducătorului s-au născut comorile României
Primele construcţii din noul amplasament s-au ridicat în 1906, când apar şi primele cabine de lemn reunite sub două Pavilioane, terminate cu câte un foișor și o punte care înainta în mare. Inaugurarea a avut loc pe 22 august 1906, construcţiile fiind amenajate după planurile arhitectului peisagist E. Recont. Pentru a facilita accesul turiştilor către Mamaia (sau ceea ce acum înseamnă zona Cazinoului), între gara Constanţa şi staţiune se montează o linie de cale ferată pe traseul pe care astăzi se află Bulevardul Mamaia. Aceste construcţii au reprezentat centrul activităţilor turistice până la dispariţia lor într-un incendiu în 1920.
Mamaia în 1912
Staţiunea Mamaia, în jurul anului 1920 - Sursa foto: joie.ro
Imediat după încheierea Primului Război Mondial, stațiunea se dezvoltă și începe amenajarea ei, odată cu construirea rezidenței de vară a familiei regale. În anul 1935, se construiește Cazinoul, iar în anul 1934 apare primul hotel. De fapt, era o vilă cu dimensiuni mai mari. Primul hotel în adevăratul sens al cuvântului a fost Rex (1936), dar abia în 1957 încep să apară și hotelurile-bloc, primele fiind hotelul Parc și cel numit atunci București.
Dezvoltarea stațiunii a fost în două etape: între 1959-1965 s-a lucrat la partea sudică, iar partea nordică a fost ridicată în mare parte în timpul lui Ceaușescu, adică între 1982-1985. În această perioadă, Mamaia era cunoscută sub numele de „aspirator de valută”, atrăgând turişti din toate colţurile lumii.
Nicolae Ceauşescu şi cele mai mari secrete ale sale! Adevărul despre salariul lui şi ce făcea în timpul liber
După căderea comunismului, Mamaia a fost în mare parte „uitată” de acești turişti străini şi a devenit locul în care românii preferă să fugă în weekend, pentru câteva zile de relaxare. Diferenţele dintre ATUNCI şi ACUM sunt uriaşe, iar imaginile de mai jos valorează mai mult decât o mie de cuvinte...
