TARA HOLTEA: ”Tragedia Anei Davila nu se poate măsura. A murit, la 40 de ani, otrăvită de un asistent al soțului ei, marele medic Carol Davila!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

De obicei, treaba stă așa: amărâtul de scriitoraș sună vedeta în căutarea unui material. Poate iese un interviu frumușel, poate merge o ședință foto. Acum lucrurile s-au prezentat invers: Tara Holtea a telefonat, invitând alergătorul pe cărările dintre cuvinte la o excursie, în coasta Cotrocenilor din București: aici a trăit, aici s-a stins și aici își doarme cel din urmă somn doamna Ana Davila. Cea cu o poveste tragică

Tara-ți dă întâlnire pe mâna dreaptă a Academiei Militare, în Dealul Cotrocenilor. Te duce într-un mic părculeț, departe de zarva Bucureștilor: trei bănci, o perche de îngrăgostiți și un monument. Miroase a tei și-a ”Mâna Doamnei”. ”Oprișene, știi povestea Anei Davila?” N-apuci să răspunzi. ”Ascultă aici! Voi de fiecare dată ne luați la întrebări. Acum vreau să-și povestesc eu ceva”.

Când s-a luat cu Carol Davila, Ana avea 27 de ani. Frumoasă, așa cum reiese și din pensula lui Aman. Davila, marele medic, cel care pusese pe picioare tot sistemul nostru santiar, mai fusese căsătorit. Cu Maria Marseille, fiica unui franțuz stabilit, pre la 1825, în Țara Românească. La doar 24 de ani, la nașterea unui copil, se stinsese. Ana Racoviță era din familia Goleștilor, de viță nobilă, nepoată de-a lui Dinicu, mare boier și mare cărturar. ”M-a pasionat viața ei”, spune Tara. ”S-au căsătorit în aprilie 1860. Carol, o personalitate uriașă, o alinta Anica”.

”Mama” lui Vlaicu Vodă

Urmau să aibă doi copii. Primul era Alexandru, viitorul om de litere, viitorul Director de Teatru Național, autorul lui ”Vlaicu Vodă”. Apoi venea Elena, faimoasa Elena Perticari, viitoarea educatoare a Regelui Carol al II-lea. Anica se ocupa de Azilul de Orfane ”Elena Doamna” și mergea cu Carol la toate conferințele acestuia.

13 ianuarie 1874 a picat într-o duminică. Geroasă, dar frumoasă. Davila ține obișnuita ședință, la Colțea, la spital. Amfiteatrul, ca de obicei, plin până la refuz. La 10 trecute fix purcede la vorbă. Zice despre materie, despre viață. Scrie pe tablă, nădușește, își drege perciunii, se tușinează cu batista. Bea apă, apoi continuă. Audiența e în extaz. Toate orele maestrului erau neprețuite, dar acum parcă se întrecuse pe sine. Aplauze furtunoase, lumea nu vrea să-l mai lase să plece. Abia pe la trei ale după amiezii scapă. Anica, de pe margine, e îmbujorată toată: a trăit din plin succesul lui Davila. Lângă ea, doctorul Bernath, un apropiat adus de Carol în țară pentru a-i fi mână dreaptă.

”Ana avea tradiționala ei migrenă, cu care se războia de vreo patru ani. Era calmă, pentru că știa ce doftorie să ia. L-a rugat pe Bernath să-i dea un gram de chinină, medicamentul ce o calma, ce-i făcea, mereu, bine. Chimistul dă fuga până în laborator. Nu se știe dacă cere cuiva sau deschide personal borcanul, cântărește, pune totul într-o foiță de aluminiu și-l dete de înghițit pacientei”, povestește Tara.

A murit pe Dealul Cotrocenilor

Cei trei plecară spre casa medicului. De fapt, nu apucară. Ana se prăbușește pe holurile de la Colțea, cel mai vechi spital din Europa ce viețuiește în același local de la fondare și până azi. În graba nebună, Bernath i-a dat, în loc de un gram de chinină, unul de stricnină. La o asemenea doză, cea din urmă ucide și un efelant! Chinina se folosește la tratrea stărilor febrile, stricnina e un alcaloid extrem de toxic! Femeia de 40 de ani are spasme. Doamne, ce tragedie! Soția celui mai mare medic din România moare după ce a luat un medicament administrat greșit de un ilustru chimist!

Se luptă să o ducă spre casă, acolo ar putea încerca o intervenție. Dar Anica nu mai ajunge. Își dete sufletul după o jumătate de ceas, acolo, în coasta Cotrocenilor. Davila se turbură, mințile o iau razna. Se închide în sine, devine bătrân înainte de vreme. Acolo-i înmormântată. La o azvârlitură de băț i se ridică și un monument. Karl Storch și fiul său, Carol, înalță, la 1890, din marmură de Carrara, prima statuie din București dedicată unei femei. Alături de ea stă o fetiță orfană, desculță. Simbolul generațiilor de care avusese grijă la Azilul ”Elena Doamna”...

Carol Davila mai rezistă 10 ani. Se stinge pe 24 august 1884, pe la 4.30 dimineața. E înmormântat pe platoul Cotrocenilor, în grădina fostului azil, aproape de soața sa cea iubită.

Sursa: lovendal.ro