Ziua Înălţării (prăznuită la 40 de zile după Înviere) poartă în popor şi numele de Ispas. În anumite zone se ţin Moşii de Ispas, casele şi mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuştean
Din ziua de Paşti şi până în ziua de Ispas, oamenii salută spunând Hristos a înviat! şi li se răspunde cu Adevărat c-a înviat!, iar în ziua Înălţării Domnului se salută cu Hristos s-a înălţat! şi se răspunde cu Adevărat că s-a înălţat!. După ziua de Ispas încep a se saluta obişnuit.
În această zi este Paştele Cailor: Numai în această zi se satura şi caii o dată pe an, şi doar un ceas pentru că aşa au fost blestemaţi de către Maica Domnului:
Fire-aţi cai afurisiţi,
De mine, de Dumnezeu,
Mai tare de fiul meu.
Voi să nu mai aveţi sat
Numa-n ziua de Ispas
Şi-atuncea vreme de-un ceas
(Pop Reteganul-2, f.78)
Obiceiuri:
- se poartă foi de nuc la brâu, pentru că şi Hristos şi-a pus când s-a înălţat.
- se crede că cine moare de Ispas ajunge în cer
- la Ispas se bat cu leuştean vitele, ca să se îngraşe.
-mse taie păr din vârful cozilor de la vite şi se îngroapă într-un furnicar: " Să dea Dumnezeu să fie atâţia miei şi vitei câte furnici sunt în acest furnicar! "
- În ziua de Ispas să nu se dea foc şi sare din casă; foc, pentru că tot anul vei avea huit, vor avea oamenii inimă rea în casă ca focul; şi sare nu se dă, pentru că vacile nu vor avea smântână.
- Ce se seamănă după Ispas nu rodeşte
- În ziua de Înălţarea Domnului, femeile care au în familie morţi împart azime calde, ceapă verde şi rachiu pentru sufletele morţilor, crezându-se că în acea zi se înalta sufletele lor la cer şi să aibă merinde de drum.
- Femeile împart laptele dulce fiert cu păsat şi la cine dau trebuie să dea şi un buchet de maturi de pe câmp.
