"Pentru cei ce au suferit inimaginabilul [...] pentru a vorbi pe față împotriva faptelor de nedescris." De la tortura Legionarilor, la viața actuală.

 
+3 click pentru
galerie

„Aceasta este o zi în care ne prezentăm omagiile noastre pentru cei care au suferit inimaginabilul. Aceasta este o ocazie pentru lume, pentru a vorbi pe față împotriva faptelor de nedescris. Este așteptat de mult timp ca o zi să fie dedicată reamintiri și sprijinirii victimelor și supraviețuitorilor torturii din întreaga lume.” — Fostul Secretar General al Națiunilor Unite Kofi Annan

Anual, pe 26 iunie este serbată Ziua Internațională pentru Sprijinirea Victimelor Torturii, organizată cu scopul de a reînnoi adeziunea împotriva crimelor torturii și pentru a onora și sprijini victimele și supravețuitorii din întreaga lume.

Trecutul sângeros al perioadei comuniste este marcat de numeroase acte de cruzime și aplicare a torturii asupra unor oameni care au săvârșit fapte ușoare.

Cazul Legionarei care a scuipat-o pe Ana Pauker este reprezentativ și atinge cote inimaginabile ale degradării solidarității umane.

În perioada respectivă era vizata distrugerea credinței intime a legionarilor prin violență. Torturile erau administrate de deținuții legionari asupra altor detinuti legionari sub atenta supraveghere a Securitatii. 

Ecaterina (Titi) Gâţă, şefa în clandestinitate a organizaţiei de fete şi femei a Mişcării Legionare, a fost ucisă la Malmaison, la 9 aprilie 1949. 

Odată cu venirea sa la București cu mama și cu fratele său, a început să frecventeze Cooperativa Legionară din stradă Gutenberg. În acelaşi timp a intrat în cetăţuia „Ecaterina Teodoroiu”, condusă de şefa pe ţară a Cetăţuilor (organizaţia de femei a Legiunii), Nicoleta Nicolescu, conform mărturisitorii.ro.

Ecaterina a fost arestată în decembrie 1938 şi a ajuns în lagărul de femei de la Sadaclia, din Basarabia, împreună cu alte femei, printre care şi prinţesa Ioana Cantacuzino, şi a fost eliberată în primăvara anului 1940.

Aceasta a fost arestată în repetate rânduri deoarece a încercat să treacă graniţa spre a merge în exil unde se aflau camarazii.

Sfătuitorul şi duhovnicul Ecaterinei era Părintele Arsenie Boca. Tânăra mergea foarte des la el, consultându-l asupra deciziilor pe care le lua în coordonarea activităţilor sale. Deşi avea mulţi pretendenţi pentru căsătorie, Titi îi refuză pentru că alesese încă din copilărie o altă cale: monahismul.

În anul 1948 se pregătea să treacă iarăşi graniţa spre a merge în exil. De data aceasta a fost arestată de agenţi din sala de lectură a Bibliotecii Academiei unde își petrece majoritatea timpului, fiind pasionată de istorie și de citit.

Tânăra a fost dusă la închisoarea Malmaison de pe Calea Plevnei. În anchetă s-a implicat direct Ana Pauker, care a încercat să o facă pe Titi să-şi piardă cauza, promiţându-i libertatea. Ecaterina Gâţă a încheiat discuţia cu Pauker scuipând-o. Cu acest gest şi-a grăbit sfârşitul. Ce a urmat este tragic. Vasile Bulz i-a aplicat un tratament pentru gestul făcut . După ce a legat-o, a bătut-o bestial, i-a mutilat sânii cu cleştele, a violat-o, apoi i-a băgat un fier în vagin şi, într-un final, a omorât-o. La 9 aprilie 1949 a fost chemat fratele ei, venit de pe front, dus într-o celulă, unde se afla spânzurată Titi cu propriul ei cordon. Fratele nu a văzut în jurul gâtului urme de degete ceea ce i-a întărit convingerea că Ecaterina nu s-a sinucis, după cum spuneau cei de acolo, ci a fost ucisă cu sânge rece. A luat-o la fugă fără să mai spună nimic...

Plângând în hohote, i-a spus mamei sale: «Mamă, nu s-a spânzurat, a fost omorâtă! Nu este o pierdută în faţa Domnului, ci este o martiră!»”.
 

Ecaterina a fost aruncată probabil într-o groapă comună sau a sfârşit la crematoriu.
 

România a semnat convenția împotriva torturii pe 10 august 1990 cu scopul eredicării totale a acestei forme de pedeapsă inumană, pentru sprijinirea celor care au trăit astfel de experiențe și pentru pedepsirea făptașilor.

Tortura este o suferință psihică sau fizică intenționată, sistematică și sălbatică săvârșită de una sau mai multe persoane acționând în numele unor ordine, cu scopul de a forța anumite persoane să dezvăluie informații, să facă confesiuni sau pentru alte motive. Tortura încearcă să anihileze personalitatea victimei şi neagă demnitatea fiinţei umane. Practica sa sistematică sau răspândită constituie o crimă împotriva umanităţii. (www.un.org)

Tortura este interzisă și nu poate fi justificată în niciun fel. Nici ordinul dat altei persoane pentru a săvârși astfel de fapte nu exclude implicarea directă a celor doi.

(sursa: adevărul.ro)



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI