Sfântul proroc Ilie este singurul om căruia i s-a dat puterea dumnezeiască de a “închide și a deschide cerurile”, singurul profet care apare în Evanghelia lui Iisus, pe muntele Tabor, alături de Moise și Iisus în toată slava dumnezeirii, cunoscându-L pe Dumnezeu față către față, rugătorul prin excelență. El este recunoscut drept continuator al monoteismului, în general și înaintemergătorul al celei de-a doua veniri a lui Hristos.
În plus, prorocul Ilie este cel mai cunoscut dintre prorocii Bibliei, singurul venerat de cele trei mari religii ale lumii: iudaismul, islamismul și creștinismul. În primele două, Sf. Ilie este maestrul spiritual invizibil, care se adresează celor care sunt chemați la o relație directă cu lumea divină.
Cine a fost Sfântul Ilie: cum a trăit și ce minuni a făcut
Sfântul Ilie Tesviteanul este unul dintre cei mai importanți profeți din Vechiul Testament și este sărbătorit în calendarul ortodox pe 20 iulie. A trăit în Regatul de Nord al Israelului, în secolul al IX-lea î.Hr., în timpul domniei regelui Ahab, și este cunoscut pentru râvna sa față de credința în Dumnezeu și lupta împotriva idolatriei.
Sfântul Ilie, prorocul lui Dumnezeu, a trăit în vremuri tulburi, când poporul lui Israel se îndepărta tot mai mult de credința adevărată. Era din Tesba, o localitate mică din Galaad, dar glasul său a ajuns să zguduie întregul regat. În vremea regelui Ahab și a reginei Izabela, când închinarea la zeul păgân Baal devenise normă, Ilie s-a ridicat ca un foc, neînfricat, chemând poporul înapoi la Dumnezeu. Nu se temea nici de rege, nici de moarte.
Sfântul Ilie a vestit o secetă cumplită care a pustiit pământul trei ani și jumătate. Și-a găsit adăpost lângă pârâul Cherit, unde a fost hrănit de corbi trimiși de Dumnezeu, apoi la o văduvă săracă din Sarepta, unde puțina făină și untdelemn nu s-au terminat niciodată cât a durat foametea. Când copilul femeii a murit, Ilie s-a rugat cu putere și Dumnezeu l-a înviat, iar credința s-a întărit.
Citește și: Sfântul Ilie. Rugăciunea puternică pe care credincioșii o rostesc doar astăzi
Momentul de cotitură a fost pe muntele Carmel, când s-a înfruntat cu sute de preoți ai lui Baal. A pregătit un jertfelnic, a turnat apă din belșug peste lemne și carne, apoi s-a rugat și focul lui Dumnezeu a căzut din cer și a mistuit totul. Poporul a căzut cu fața la pământ, recunoscând puterea adevăratului Dumnezeu. După această minune, seceta a luat sfârșit, dar prigoana împotriva lui Ilie nu s-a oprit. Fugit în pustie, s-a rugat să moară, dar Dumnezeu i s-a arătat în adiere de vânt lin, nu în furtună, nu în foc, și i-a întărit sufletul.
La dispariția sa, Sfântul Ilie a fost ridicat la cer într-un car de foc tras de cai de foc, lăsându-i lui Elisei, ucenicul său, mantia și puterea profeției. În tradiția creștină, el este viu, așteptat să revină la sfârșitul veacurilor. Este un simbol al dreptății și al focului ceresc, dar și al milostivirii lui Dumnezeu care răspunde rugăciunii curate.
În popor, Sfântul Ilie e văzut ca stăpânul fulgerelor, cutreierând cerul cu tunete, pedepsind răul și alungând demonii. În ziua lui, 20 iulie, oamenii se opresc din muncă, culeg plante de leac, privesc cerul cu evlavie, temători și recunoscători în același timp.
Sfântul Ilie, 20 iulie 2025: tradiții, obiceiuri
Pe 20 iulie, de Sfântul Ilie, există o multitudine de tradiții și obiceiuri care sunt respectate cu strictețe în România. Acestea diferă în funcție de zonă. Iată care sunt cele mai importante datini la această sărbătoare:
- Se organizează în sate nedei — adunări populare cu muzică, dans, mâncare și târguri. Aceste adunări aveau și rol de socializare și de întemeiere de căsătorii.
- Unul dintre cele mai cunoscute este Târgul de Fete de pe Muntele Găina, din Apuseni, care are loc în apropierea zilei de 20 iulie.
- Se crede că plantele medicinale culese de Sfântul Ilie au cea mai mare putere de vindecare. Acestea se usucă și se păstrează peste an, fiind folosite în ceaiuri sau descântece.
- Creștinii aduc în biserică merele verzi (merele lui Sânt-Ilie), fagurii de miere sau primele roade ale verii pentru a fi sfințite. După sfințire, acestea se împart de pomană pentru sufletele morților.
- Se face pomană pentru cei adormiți, dându-se de pomană colivă, fructe și vin.
- În unele părți, se crede că în această zi sufletele morților se întorc acasă pentru o clipă.
- Nu se lucrează, pentru a nu atrage fulgerele și trăsnetele Sfântului Ilie, considerat stăpânul cerului și al furtunilor.
- Este o zi cu putere mare, în care cei care nu respectă sărbătoarea riscă să fie pedepsiți de focul ceresc.
- În unele zone, copiii colindă cu „merii lui Sânt-Ilie”, adunând fructe și dulciuri.
- În Transilvania, fetele își pun busuioc sub pernă pentru a-și visa ursitul în noaptea dinainte de Sfântul Ilie.
- În Bucovina, apicultorii extrag mierea pentru prima dată în acest an — „recolta de miere a Sfântului Ilie”.
Sfântul Ilie, 20 iulie 2025, superstiții la această sărbătoare
În credința populară, Sfântul Ilie nu e doar prorocul din Biblie, ci un personaj puternic, înfricoșător și uneori neîmblânzit, stăpân al tunetelor și al fulgerelor, al ploilor și al focului ceresc.
Se spune că atunci când se mânie, merge pe cer într-un car de foc tras de cai înaripați, cu roțile scânteind, și trăsnește cu biciul lui focos peste diavolii care se ascund prin nori. Se luptă cu forțele rele, le gonește și le pedepsește, iar bubuitul tunetului e semnul luptei sale. Când cerul se înnegrește brusc în miez de vară, bătrânii zic că Ilie s-a pornit la drum. Se mai zice că uneori, ca să nu-i vadă fața lui Dumnezeu, diavolii se ascund sub frunza de cucută sau în trupul vreunui animal, iar Ilie îi caută cu privirea lui de foc, arzând tot în cale.
Pe de altă parte, legendele spun că Ilie n-a fost întotdeauna sfânt. Într-una dintre variante, el a fost un om obișnuit, dar iute la mânie. Se spune că, orbit de furie, și-a omorât părinții, iar Dumnezeu, ca să-l pedepsească și totodată să-l curețe de păcat, l-a ridicat la cer și i-a dat putere peste stihiile vremii. De atunci, rătăcește printre nori, neavând liniște, trăsnind și lovind pământul, dar și aducând ploaia cea binefăcătoare atunci când e chemat cu rugăciune. El pedepsește pe cei care lucrează în ziua lui, pocnește cu trăsnet acoperișurile caselor în care se necinstește sărbătoarea, sau lasă grindina să cadă peste ogoare.
Totuși, zvonurile spun că pe cât e de aspru, pe atât e și de milostiv Sf. Ilie. Oamenii se tem de el, dar îl cinstesc cu evlavie. De Sfântul Ilie nu se lucrează, nu se coase, nu se mână vitele la câmp, nu se spală rufe — toate aceste lucruri pot atrage urgia lui. E ziua în care oamenii își aduc aminte de puterea cerului. Se spune că atunci se deschid cerurile și cei curați cu inima pot vedea raiul pentru o clipă. În unele povești, Sfântul Ilie e și un soi de paznic al Raiului, cu ochii aprinși și sufletul neliniștit, care așteaptă mereu porunca de a se întoarce pe pământ în vremurile de pe urmă.
Pentru țărani, Ilie era mai mult decât un sfânt: era o forță a naturii, o întrupare a cerului și a furtunii. De aceea i-au ridicat nu doar biserici, ci și nenumărate povești.
Pe lângă superstițiile menționate, acestea sunt cele mai răspândite:
- Se spune că Sfântul Ilie străbate cerul într-un car de foc, trăsnetele fiind biciul său cu care alungă diavolii.
- Tunetul din ziua de Sfântul Ilie anunță o toamnă bogată.
- Dacă plouă în ziua de Sfântul Ilie, recolta de struguri va fi bogată.
- Dacă tună, înseamnă că duhurile rele sunt pedepsite.
- Nu este bine să mergi la drum lung, să semeni sau să culegi în această zi – toate pot atrage necazuri.
