Urmărește A1 pe DiscoverÎn fiecare an, pe data de 29 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul și este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, pentru că pe 1 septembrie începe un an nou.
Conform credințelor populare, credincioșii au grijă să respecte anumite tradiții și obiceiuri în această zi, inclusiv alimentare. Iată despre ce este vorba!
Citește și: Prognoza meteo 29 august 2023. Cum e vremea în România și care sunt previziunile ANM pentru astăzi
Tradiții și superstiții de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Ce este considerat mare păcat să faci astăzi
La fel ca în cazul altor sărbători cu cruce roșie, de Tăirea Capului Sfântului Ioan Botezătorul nu se muncește și nu se fac treburi casnice.
Nu se ocupă de agricultură, nu se taie lemne și nici nu se întreprinde altă activitate care presupune efort. Femeile nu trebuie să coasă ori să frământe aluat, dar nici să petreacă prea mult timp în bucătărie.
În schimb, în această zi se ține post negru, iar credincioșii trebuie să se roage și să se odihnească. Se spune că este bine să postim pe 29 august pentru a nu ne asemăna cu Irod, regele păgân al Iudeei, care a ordonat tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul pentru ca Salomeea să îi danseze.
Nu se consumă alimente precum varză sau pepene și nu se beau nici lichide roșii, căci amintesc de momentul când Sfântului i-a fost tăiat capul pe o varză de șapte ori și a înviat. Din acest motiv, se mai spune că nu este bine nici să folosim cuțitul în această zi. Totul se rupe cu mâna.
Fiind considerată o zi de doliu, nu sunt indicate nici petrecerile. În schimb, de această sărbătoare cu cruce roșie se merge la biserică, unde se va ține slujba și se dă de pomană în memoria celor morți.
Cine a fost Ioan Botezătorul și de ce i s-a tăiat capul
Nu există informații despre o bună parte din viața Sfântului Ioan Botezătorul. El s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, iar mama sa, Elisabeta, era descendentă a seminței lui Aaron, potrivit Fanatik.
Prorocul Ioan s-a născut cu șase luni înainte de nașterea lui Iisus Hristos, iar nașterea sa a fost vestită de îngerul Gavriil lui Zaharia, care avea o slujbă la templu la acel moment. Zaharia nu a crezut ceea ce a vestit Gavriil, așa că a rămas mut până a fost pus numele fiului său.
Sfântul Ioan Botezătorul a avut rolul de a pregăti poporul pentru venirea lui Iisus Hristos, precum și de a-L descoperi Lumii ca fiind Mesia și Fiul lui Dumnezeu.
Capul Sfântului a fost tăiat în timpul unui ospăț oferit de Irod de ziua sa de naștere. La vremea aceea, Sfântul Ioan Botezătorul era întemnițat la castelul lui Irod de la Maherus.
Sfântul l-a mustrat pe Irod cu privire la traiul său cu Irodiada, soția fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a îndemnat-o pe fiica sa, care dansase și plăcuse oaspeților și, în special, lui Irod, să ceară capul Sfântului Ioan Botezătorul drept răsplată.
Se spune că cea care i-ar fi luat capul Sfântului Ioan Boteztărul și l-a îngropat în Ierusalim, într-un vas de lut, pe muntele Eleonului, a fost Sfânta Ioana. Captul Sfântului ar fi stat acolo până la vremea Sfinților Împărați Constantin și Elena, atunci când Sfântul Ioan Botezătorul a apărut în fața unor călugări, cerându-le să-l dezgroape.
Călugării aveau capul într-un sac, iar atunci când mergeau, au întâlnit un olar și i-au cerut acestuia să-l care. Sfântul Ioan Botezătorul s-a arătat din nou, însă, de această dată olarului, pe care l-a avertizat să fugă din calea lor. Olarul a ascultat, iar apoi a avut multe bucurii. Înainte de moarte, el a pus capul într-o raclă pe care i-a dăruit-o surorii sale.
În timp, racla ar fi ajuns în posesia lui Eustațiu, un monah arian, care locuia într-o peșteră, iar multă vreme a susținut că poate face minuni. Înainte de a fi trimis în exil, Eustațiu a îngropat capul Sfântului Ioan Botezătorul în acea peșteră. A rămas acolo până în anul 452, când peștera a luat foc. Tot atunci a avut loc și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
În final, în timpul unei lupte împotriva sfintelor icoane, capul a fost îngropat la Comane. A rămas acolo până când a fost dus la Constantinopol de către Sfântul Ignatie.
