Urmărește A1 pe Discover1986. O zi liniștită de 26 aprilie, care avea să intre în istorie drept ziua marii tragedii de la Cernobîl. Un dezastru nuclear, în urma căruia un întreg oraș a fost ras de pe fața pământului. Sunt trei decenii de atunci, timp în care s-au strâns numeroase întrebări. Unele și-au găsit răspunsurile, altele încă le mai caută.
În România aflată în plin comunism, subiectul a fost tratat pe scurt îmediat după tragedie. Mai apoi, investigațiile și reportajele s-au extins. Primul român care a pus piciorul pe locul dezastrului, fotograful George Nicolae, a reușit, alături de o echipă de televiziune din Belgia, să ajungă în Ucraina. Fotojurnalistul a realizat o serie de fotografii care înfățișează dramatismul momentelor de atunci. Case, școli și spitale părăsite, obiecte personale ale locuitorilor lăsate în urmă, un oras pustiu. Și presa internațională a dedicat pagini întregi de-a lungul vremii. Unul dintre cele mai inedite fotoreportaje despre drama atomică de la Cernobîl a fost realizat de o femeie de origine franceză, care a mers în "zona interzisă", unde a realizat o serie de fotografii uimitoare. A fost una dintre puținele persoane care a primit aprobarea de a merge în zona în care accesul este și astăzi strict interzis.
În tot acest timp, clădirile şi obiectele abandonate s-au degradat lent, multe au ajuns la un pas de prăbuşire, iar străzile sunt invadate de vegetaţie.
Cum a debutat dezastrul.
La 26 aprilie 1986, două explozii au zguduit reactorul cu numărul 4 al centralei nucleare de la Cernobîl. În timpul incendiului, care a mistuit reactorul timp de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantități uriașe de substanțe radioactive. Nu există date oficiale privind numărul total al victimelor acestui dezastru - se știe, însă, că 25.000 au murit numai după ce au participat la decontaminarea zonei.
Accidentul s-a produs în timpul unui test de siguranță — o procedură greșită a determinat o creștere dramatică a nivelului energetic: învelișul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă printr-o explozie violentă, 31 de oameni murind pe loc.
Efectele pe termen lung. 25.000 au murit numai după ce au participat la decontaminarea zonei
Efectele pe termen lung ale celui mai grav accident nuclear din secolul XX au lovit mii de oameni și continuă să facă victime. Belarus a fost țara cel mai grav afectată de dezastrul de la Cernobîl, deoarece până la 70 la sută din precipitațiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei țări. Nici România nu a scăpat de efectele catastrofei, măsurătorile efectuate la vremea respectivă înregistrând o creștere foarte mare a radiațiilor, chiar de 10.000 de ori mai mari decât valorile normale înregistrate. Nu sunt statistici cu privire la românii care au avut de suferit ca urmare a accidentului nuclear, dar specialiștii sunt de părere că există o legătură între acesta și creșterea cazurilor de cancer și leucemie.
Centrala nucleară Cernobîl este situată la 18 km nord-est de orașul Pripiat și la 16 km de frontiera Ucrainei cu Belarus, respectiv la 110 km nord de capitala Kiev. În urmă cu 30 de ani, centrala lucra la capacitate maximă, adică cu toate cele patru reactoare, fiecare cu o capacitate de producție de 1GW pe zi. Centrala acoperea la vremea respectivă 10% din necesarul de energie al fostei republici sovietice. Construcția centralei a început în 1970, primul reactor fiind terminat în 1977. În 1986, alte două reactoare se aflau în faza de construcție.
26 aprilie 1986, la ora locală 1:23:58, explozia aburului. Incendiul, stins după zece zile
La 26 aprilie 1986, reactorul 4 a atins de 120 de ori capacitatea maximă, în urma unei erori umane. Fluidul de răcire — apa ușoară — nu a mai putut evacua această enormă cantitate de căldură și s-a evaporat într-o fracțiune de secundă, producând explozia aburului, la 26 aprilie 1986, la ora locală 1:23:58. Învelișul de grafit al reactorului a luat foc, iar produsele fisiunii radioactive au fost aruncate în atmosferă. Scutul superior al clădirii, o construcție care cântărea 1.000 de tone, a fost pulverizat.
În timpul incendiului, care nu a putut fi stins vreme de zece zile, au fost răspândite în atmosferă cantități uriașe de substanțe radioactive, care au afectat trei sferturi din Europa și multe regiuni de pe glob.
Pentru a stinge focul și a opri astfel eliberarea de materiale radioactive în atmosferă, pompierii au pompat apă ca agent de răcire în miezul reactorului, în primele zece ore de după producerea accidentului. Această încercare nereușită de a stinge focul a fost apoi abandonată. În perioada 27 aprilie-5 mai, peste 30 de elicoptere militare au zburat pe deasupra reactorului în flăcări. Acestea au aruncat 2.400 tone de plumb și 1.800 tone de nisip, eforturile fiind inutile, ba chiar au agravat situația — sub aceste materiale căldura s-a întețit. Temperatura din reactor a crescut la dublu, la fel ca și cantitatea de radiații eliberată. Abia la 6 mai s-a reușit aducerea sub control a focului și a emisiilor radioactive, după ce miezul reactorului a fost răcit cu azot.
Orașul a rămas nelocuit până în prezent
La 36 de ore de la producerea accidentului, cei 45.000 de locuitori ai localității Pripiat au fost evacuați cu autobuzele, iar orașul a rămas nelocuit până în prezent.
„Radiația nu are miros, nu are gust, ea nu poate fi văzută și pipăită. Radiația asta era ceva ce era în aer și noi simțeam acolo că, uite te doare capul. Te apuca un fior, așa zguduia tot corpul și tot sufletul când vedeai ce-i acolo. După Cernobîl toate s-au schimbat la 180 de grade. Am ajuns în timpul de azi că am probleme și de sănătate și copil invalid. Este o vorbă, treceam pe sub pământ, dar nu plecam. Dar în ziua de azi e mai ușor de vorbit. Atunci statul sovietic ii îndruma pe toți întâi să servească țării, apoi să se gândească la sănătatea și viața lor.” Este mărturia lui Tudor Căpățână, pentru Digi 24. Are 70 de ani acum. A fost inginer electronist la Institutul Politehnic din Chişinău. A scăpat cu viață, dar a plătit supraviețuirea scump: sănătate șubrezită și un copil invalid.
Numărul total al deceselor la scară globală, în perioada 1986-2004, provocate de accidentul de la Cernobîl, este de 985.000. De cealaltă parte, conform datelor publicate de OMS și AIEA, numărul victimelor accidentului de la Cernobâl ar fi de aproximativ 9.000 de morți și 200.000 de persoane bolnave.
Proporția copiilor considerați sănătoși la naștere din părinți care au fost supuși iradierii a scăzut de la aproximativ 80% la mai puțin de 20% din 1986 și până în prezent. Numeroasele rapoarte medicale din zona Cernobâl folosite de autori descriu o situație sumbră, menționând o creștere a mortalității infantile, pierderi de sarcină, nașteri cu probleme, copii cu malformații și suferind de afecțiuni respiratorii, digestive, neurovegetative, osoase și musculare, reproductive, hematologice, urinare, cardiovasculare, genetice, de sistem imunitar, precum și tumori atât maligne, cât și benigne.
Pe lângă dimensiunea umană a dezastrului acest accident a afectat grav și mediul, conform altor studii privind animalele domestice, păsări și animale sălbatice, peștii, vegetația și copacii au avut de suferit din cauza poluării radioactive ce s-a făcut resimțită până la nivelul bacteriilor și al virusurilor. Alimente produse în zone contaminate radioactiv din URSS au fost exportate și consumate în numeroase regiuni ale lumii.
Sursa: Agerpres, Daily Mail
Anunț important! Ce se întâmplă cu trenurile în perioada următoare... Vești bune! CFR Călători suplimentează trenurile pentru a face faţă traficului crescut din perioada 27 aprilie - 2 mai. ...
