Cand sectia de politie ramane fara pixuri
Viorel are 26 de ani si lucreaza o sectie de politie din Bucuresti ca ofiter operativ judiciar. Dupa taierea normei de hrana ramane in mana cu 1.000 de lei. Uneori sta dupa un arestat si 20 de ore, de cand il prinde si pana il baga in arest. Recent a fost plecat la perchezitii in alt judet, cu toata echipa, si n-au avut bani nici sa-si ia covrigi.
Sunt zile in care n-are in birou nici macar pix, sa-i dea reclamantului sa scrie plangerea. "Nu va imaginati ce rusine imi e sa merg la un caz si, eu, politist, sa scot pixul cu PSD sau cu PDL... ca, daca Ministerul nici pixuri nu ne mai da, strang de pe unde pot. M-a intrebat un reclamant odata, de ce scriu cu pix PDL. Si i-am spus adevarul: fiindca e ultimul pe care-l mai am", zice Viorel. Alta data, cineva l-a chemat sa faca jalba ca i-au fost furate oglinzile de la masina. Dar cand a aparut Viorel cu laboratorul criminalistic, omul si-a retras imediat plangerea. S-a cam speriat, ca laboratorul era o ruginitura de break haraind ca un tractor, cu literele jupuite, cu un singur far functional, fara toba si cu franele uzate.
Ofiterul Cristian isi cumpara singur catusele
Colegul lui, Cristian, si-a cumparat singur catuse. Alea ale Ministerului erau uzate rau, inca putin si aluneca mana hotului din ele. Cristian are grad de subcomisar, este ofiter specialist I si, fara norma de hrana, va ramane cu vreo 2.000 de lei leafa. Altii isi cumpara singuri cartusele pentru antrenamente. Altfel, Ministerul nu acopera decat "distractia": trei cartuse pe luna, de caciula. Cum ar veni, alea trei cartuse de la trageri sunt tot antrenamentul unui politist care ar putea deschide focul pe strada.
Seful Biroului e decis: daca treaba nu se indreapta, el se face sofer de TIR in Italia, pe 2.000 de euro. Ce daca are 28 de ani de cariera in Politie? Ce daca face parte din elita sistemului, lucrand la Investigatii Criminale? Dupa taiere va ramane cu 3.200 de lei. "Daca ar sti cetatenii cate hartii fara rost facem, ne-ar impusca. Si cate cearsafuri de raportari fara nici un sens, pe care nu le citeste nimeni! Priviti acest dosar (si ne tranteste pe masa ditamai teancul de foi). Are peste 1.000 de foi si tot acesta apartine unui singur caz. Ei, acum ganditi-va ca toate foile astea noi le cumparam, din salariul nostru, ca Ministerul n-are bani", zice.
"N-aveti cumva un top de hartie sa donati si Politiei Romane?"
Foile astea terorizeaza o intreaga sectie de politie. In fiecare zi se termina stocul, in fiecare zi se face cheta pentru altele. Agentul Marius recunoaste franc: "Eu, unul, sunt mai nesimtit. Cand ajung pe undeva, intr-un loc cu multa hartie, la o papetarie, sa zicem, cer de la obraz: n-aveti cumva un top de hartie sa donati si Politiei Romane?".
Oricum, cam tot ce au ei in birou e primit ca donatie - fiecare politist de pe unde a avut pile. Unul a venit cu masa in spinare, altul cu un scaun, altul cu frigiderul sau cu dulapul si uite asa s-a completat un birou intreg. Daca vor sa lucreze oficial, cu hartii de donatie, aprobari si verificari (mobilierul e controlat sa nu aiba microfoane incorporate), treaba dureaza trei luni, de-ti piere tot cheful sa mai faci rost de donatii si alta data. Sefului, cand i s-a dat biroul, a primit doar un calculator si o masa. Cand s-a uitat in jur sa se aseze si el la masa, n-avea nici scaun. Apoi, din trei xeroxuri de la Birou, doua sunt stricate. Exista o singura imprimanta, dar sefului i-a fost jena sa o tina pentru el; a dat-o mai departe pe sectie. Cand e de printat ceva, toata sectia se aseaza la coada.
Sus, la criminalisti - cuptor, jos, la arestati - aer conditionat
Sectia de politie e o ruina cu steag la poarta. Iarna, in biroul de la Investigatii Criminale aproape ca intra zapada. Geamul e o vechitura ca la tara, innegrit si cu lemnul mancat. Nici n-ai curaj sa-l inchizi, sa nu ti se sparga in cap. Cel mai bine e jos, la arest. Vara, arestatii umbla prin celule in chiloti, de cald ce e. Le-au pus centrala termica noua, sa nu se incalce Drepturile Omului. Dar asa, e bine si pentru politisti, ca iarna caldura urca si pana la ei in birouri. Cristian ne povesteste: "Intr-o vara am adus la sectie o fata de 14 ani. A zis, cand a vazut aparatele de aer conditionat: ce bine, ma racoresc si eu! Cand i-am spus ca alea sunt de la arestati ca ca noi n-avem, s-a pus pe ras".
Mentionam ca numele politistilor de mai sus sunt fictive. Le-a fost atat de frica sa nu fie identificati, incat au acceptat acest interviu cu conditia sa ramana anonimi.
Citeste articolul complet pe Jurnalul
