Ceilalţi pasageri din avionul morţii - doctorii - se simt, fizic, mult mai bine decât tânărul copilot. Au deja puterea să recompună filmul dezastrului. Sunt trataţi pentru dureri, cu toţii rămân încă internaţi la Cluj şi la Bucureşti. Cu şocul psihic însă mai e de lucrat - pentru că momentele prin care au trecut sunt răni cu care vor trăi toată viaţa.
O cascadă de momente în care viaţa a fost singurul scop. Sunetul trunchiurilor de copaci, miros de cherosen, durere şi ţipete. Apoi o linişte de mormânt şi frig.
Doctorul Zamfir povesteşte. A reluat filmul tragediei de nenumărate ori. În faţa camerelor şi în liniştea salonului din Spitalul Fundeni, acolo unde a trecut din rolul de medic, în cel de pacient. Odată ce trece timpul, apar tot mai multe detalii, căci dincolo de durerea provocată de răni, amintirea abia prinde contur.
Mama doctorului Ianceu a aflat de la televizor despre prăbuşire şi timp de zeci de minute a sperat că nu e vorba despre Sorin. Îl ştia plecat la Bucureşti, la cursuri.
Toţi cei patru medici fac parte din programul de transplant fără să primească nimic în schimb. Doar mulţumire şi acum răsplata divină pentru vieţile salvate. Aşa se face că, zilnic, sunt văzuţi de medici din toate specializările, inclusiv de un psiholog. Tot pentru a-şi oferi sprijinul, doi dintre colegii doctorului Valentin Calu au plecat la Cluj.
Niciuna dintre victime nu a cerut transferul la Bucureşti, iar despre externare nu poate fi vorba. Deocamdată.
Citește mai multe pe observator.tv!
