Istoria, dincolo de ştiinţă, de pasiune, de disciplină este ca un album de fotografii al unui copil! De la primii paşi până când copilul devine un adult în toată regula. Din păcate, în cazul nostru, copilul este unul răzgâiat. Iar fotografiile, adică paginile din istorie, sunt ignorate.
Exemple sunt zeci, dacă nu sute. Astăzi o să ne oprim la povestea unui loc de o însemnătate istorică inestimabilă. Palatul în care Mihai Viteazu a înfăptuit prima unire a principatelor. Ar trebui să fie un loc pe care să-l vedem cu toţii, nu? Ar trebui, dar nu putem. Comuniştii i-au mutilat faţa. Iar autorităţile nu au găsit, până azi, o soluţie pentru a-i reda gloria de altădată.
Mihai veghează. Încremenit în timp, în bronz şi în istorie, veghează de sus palatul în care s-a scris un capitol din istoria noastră, ca popor. Unirea principatelor. Dacă ar putea vorbi, oare ce ne-ar spune că am lăsat piatra de hotar a naţiunii noastre să pice în degradare?
Exteriorul clădirii ascunde, sub faţada încă nedistrusă de timp, devastarea din interior. Pereţii, altădată adevărate opere de artă, au fost acoperiţi de comunişti în culori de cazarmă. Culorile şi foiţele de aur au fost înecate într-un albastru proletar.
Citește continuarea pe observator.tv!
