PRIMUL RASPUNS
...A venit chiar atunci, de la el:
"Am maturat in fata apartamentului si pana la etajul 4. Am curatat toate florile ambientale de frunzele uscate. Am bagat in apartament cei 2 ficusi ofiliti, pentru a-i inlocui cu cativa puieti de curmali verzi. Sper eu ca am ajutat-o in felul acesta pe tanti aia draguta care, intotdeauna cand matura scara si ma intalneste, ma intreaba cat e ceasul.
Pentru ca vad ca nu va da afara din casa pofta de fapte bune si pentru ca scarbit constat ca nu stiti altceva decat sa va dati mari filantropi pe bloguri sarind in sprijinul unor cauze nobile doar pentru a va face reclama gratuita la sufletul mic, va spun doar ca o fapta buna nu trebuie intotdeauna sa inceapa cu cuvantul cancer si sa se termine cu zerourile unui cont deschis intr-o banca.
O fapta buna e cea pe care ar trebui cu totii sa o facem zilnic, cu zambetul pe buze si cu aceeasi satisfactie cu care am salva viata unui om. As vrea sa va vad fiind capabili sa faceti lucruri marunte iar, la finalul zilei, cand inchideti ochii inainte de a adormi, sa vedeti linistea aceea atat de necesara ingerilor care va pazesc stiind ca lucrurile marunte au fost, de fapt, atat de mari pentru altii.
Daca voi nu veti povesti fiecare lucru marunt, fiecare fapta mica, oamenii poate vor uita cum e aia sa faci bine. Ganditi-va ca poate de noi toti depinde sa ii invatam pe oameni sa redevina oameni. P.S. Nu ma voi opri doar la atat si chiar daca ar fi sa ma chinui, astazi voi face tot posibilul sa mai fac macar o fapta buna. Va multumesc!"
Tot articolul, in Jurnalul National
