Ieri, boala a castigat. "M-a invins", asta ar fi scris pe biletul de adio, cu ultimele puteri, Costica Stefanescu. Si-a cerut iertare fanilor, familiei si medicilor care l-au ingrijit.
Duminica seara se internase din nou. Pentru ca durerile devenisera insuportabile. Candva un barbat cu alura de fotomodel, din Stefanescu ramasese doar o umbra. Cancerul il doborase. De la plamani ajunsese la singurul rinichi pe care-l mai avea si apoi la ficat.
"I-am zis: Stii ca mi-ai promis ca mai lupti si mai stam ani de zile. Mi-a zis: Nu plec, nu plec! De asta nu pot sa cred ca s-a aruncat", a spus Maria, sotia lui Stefanescu.
Maria, iubirea vietii lui Stefanescu, nu crede in sinucidere. Fostii colegi cu care a scris istorie cu o minge nu cred ca Amiralul Apararii nu mai este.
Stefanescu a fost intotdeauna discret. Din 2009 cand a descoperit perfida maladie, s-a luptat sa o doboare. La clinici din Germania, Austria, ba a consultat chiar si specialisti din Cuba.
Firul destinului s-a oprit aseara, la 62 de ani. Astazi, mii de lumanari in culorile Stiintei au ars la poarta stadionului Ion Oblemenco. S-au strans galeti cu garoafe alb-albastre. In pelerinaj au ajuns toti tovarasii cu care a impartit gloria la Universitatea si la echipa nationala.
Initial, Mititelu insistase ca echipa lui, Universitatea, sa suporte toate cheltuielile de inmormantare. Asta in timp de ce federatia anunta ca sicriul cu trupul neinsufletit al fostului capitan va fi depus, maine, la Casa Fotbalului. Iar Stefanescu isi va dormi somnul de veci acasa, la Sabareni.
ALEGE SA NU SUFERI! Operatia de reconstructie mamara a ajutat-o sa redevina femeie, dupa sapte ani... Se intampla in Mehedinti: Doi soferi au acelasi numar de inmatriculare la masina...
