Ziua Femeii 2019. De ce mor atât de multe mame la naștere, în România

Urmărește A1 pe Discover

Ziua Femeii 2019. De ce mor atât de multe mame la naștere în România. Află din articolul a1.ro, care este mortalitatea maternă în România și pe ce loc este România în Uniunea Europeană, la acest capitol. Statistici îngrijorătoare

Ziua Femei, pe 8 martie, ar trebui să fie un motiv de sărbătoare pentru toate femeile din țara noastră. Din nefericire, este necesar sa tragem un semnal de alarmă cu privire la condițiile din spitale pentru mamele din România. Suntem în topul țărilor în care mor cele mai multe femei la naștere și cei mai mulți bebeluși în prima lună după ce au fost născuți.

Raport îngrijorător cu privire la nașteriile naturale

În România, unul din 10 copii se naște prematur și are nevoie de intervenție medicală de urgență în timp ce, la nivel național, sunt doar 23 de secții de terapie intensivă specializate. Nașterile premature sunt considerate principala cauză a mortalității neonatale, care apare în prima lună de viață. Suntem pe primul loc la acest capitol în raportul European Perinatal Health Report, cu un procent de 5,5 bebeluși decedați la mie, dublu față de țările nordice sau Franța.

Mortalitatea maternă în România

Conform aceluiași raport suntem în topul țărilor cu rata mortalității materne foarte ridicată, cu 21 de decese la 100.000 de nașteri. Datele raportului european au fost publicate însă în 2010, iar anul acesta Euro-Peristat, proiect european care monitorizează sănătatea perinatală din Uniunea Europeană, va lansa o nouă analiză. Este posibil ca poziția României în acest clasament să se fi schimbat, însă, în 2015, 14,4 decese au fost înregistrate în rândul mamelor la 100.000 de născuţi vii, potrivit datelor prezentate într-un raport al World Vision România.

Cifrele Institutului Național de Statistică, chiar dacă mai mici, arată și ele că în continuare avem o problemă. În 2016, mortalitatea neonatală a fost de 3,8 decese la mie și cea maternă de 8,4 la 100.000 de nașteri, peste media UE.

Principalele cauze se bazează pe lipsa de informare a mamelor atât în ceea ce priveşte metodele de contracepţie şi utilizarea optimă a acestora, dar şi referitor la importanţa controalelor medicale periodice pe parcursul sarcinii. De asemenea, numărul mare de sarcini înregistrare în rândul adolescentelor influenţează creşterea numărului de naşteri cu probleme, care pot cauza decesul mamei

Despre interacțiunea dintre mamă și bebeluș după naștere

Din nefericire, atât în spitalele de stat cât și în unele clini private, mamele nu sunt încurajate sau învățate cum să stabilească o legătură cu bebelușul lor. De cele mai multe ori, nou-născuții care nu primesc laptele matern sau care nu vor să sugă atunci când sunt alăptați primesc lapte praf de la asistente. Fiecare spital are propriile reguli, iar unele dintre ele sunt învechite și nu țin cont nici de cercetările noi în domeniu, nici de reglementările legale din țară.

Asta se întâmplă pentru că organizarea sistemului, de la infrastructură la educație, are mari breșe. Spre exemplu, dacă mamele ar avea bebelușii cu ele în salon sau ar primi mai mult ajutor la alăptare, s-ar diminua o parte dintre angoasele acestora.

UNICEF și proiectul spital – prieten al copilului

În anii ’90, când UNICEF și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au început o campanie globală prin care alăptarea să devină normă în fiecare țară, s-a introdus conceptul de „spital – prieten al copilului” (baby friendly hospital). O astfel de maternitate sau secție de neonatologie trebuia să parcurgă 10 pași pentru a primi acreditarea UNICEF, printre aceștia: ajutarea mamei să alăpteze în prima jumătate de oră de la naștere, sistemul rooming-in (mama și bebelușul stau în aceeași cameră 24 de ore pe zi), formarea personalului în alăptare și interzicerea folosirii altor alimente în afară de laptele matern, cu excepția cazurilor cu indicație medicală.

În anii 2000, UNICEF a acreditat maternități sub acest concept și în România, obiectivul organizației fiind ca proiectul pilot să fie adoptat apoi de autoritățile naționale, cum se întâmpla în alte țări. Maternitățile care voiau să primească această acreditare au fost ajutate cu formări ale personalului, dar și cu sfaturi despre ce să schimbe în spital. Anemona Munteanu, coordonator al proiectului mai bine de 10 ani, spune că pe atunci mulți oameni din sistem se întrebau ce le iese din asta.

Anemona Munteanu le răspundea că dacă aplică rooming-in vor avea un copil la o mamă, pe când altfel ar fi o asistentă la 30 de copii. „Ele se plângeau că trebuie să stea de vorbă cu mamele, dar noi le explicam că, sigur, e un efort să înveți tehnici de comunicare și să ai răbdare, să accepți că fiecare mamă are nivelul și anxietățile ei, dar cine stă mai bine cu ochii pe copil decât propria mamă?”

Ministerul Sănătății susține că astăzi 32 din 182 de maternități și secții de obstetrică-neonatologie îndeplinesc cei 10 pași ai acreditării UNICEF, acoperind 40% din totalul nașterilor. În practică, însă, nici un spital nu mai are acreditarea UNICEF, pentru că organizația a încheiat acest proiect în România acum 6 ani, fiindcă rostul proiectului a fost de a implementa o bună practică care să fie apoi preluată de sistem. Ministerul spune că nu e nevoie de o evaluare periodică, fiindcă, odată implementat conceptul, spitalele îl mențin.

Studiul dezvoltat de Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului

Este important spitalul - prieten al copilului pentru că, în România, rata alăptării exclusive până la șase luni este de 12,6%, potrivit unui studiu din 2011 al Institutului Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului.

Același institut arăta că doar 19% dintre femei și-au ținut copilul pe burtă imediat după naștere, 10% au inițiat suptul în prima jumătate de oră după naștere și 38% din cuplul mamă-copil au stat în sistem rooming-in.

O analiză globală din 2017 făcută de UNICEF și OMS a calculat că rata alăptării exclusive în prima jumătate de an a bebelușului este de 16% în România, în timp ce media europeană este de 30%.

Cezarienele nu sunt considerate doar nesănătoase pentru femeile care nu au o indicație în acest sens – pentru că sunt intervenții chirurgicale a căror refacere e greoaie, șansele alăptării pot scădea, riscul de infecții crește –, dar sunt și costisitoare pentru bugetul de stat.

O cezariană este, în medie, de două-trei ori mai scumpă decât o naștere vaginală, pentru că este o intervenție chirurgicală care necesită anestezie, mai multe zile de spitalizare, chiar și în terapie intensivă.

În concluzie, unii încă mai speră și mai cred în puterea oamenilor de valoare bine instruiți care vor dori să îi învețe și pe medicii tineri care sunt practicile ce trebuie aplicate în cazul nașterilor, dar și a relațiilor ce se stabilesc între mamă și bebeluș. Nu întotdeauna alegerea unui spital privat este o idee mai bună decât alegerea unui spital de stat. Starea mamei și a bebelușului precum și dificultatea nașterii depind de echipa medicală pe care o au.

Sursă foto: pexels.com