Canalul Eton. Un vaslas cu tricou din Niger trage tare. Intr-o salupa, la vreo 20 de metri in spatele sau, antrenorul il "ajuta" prin urlete-ntr-o portavoce. Chiar si crainicul competitiei tipa la microfon. "Poti s-o faci, poti s-o faci!" E Olimpiada de la Londra, 2012, sonda "Curiosity" tocmai ce a amartizat de dimineata, dar Charon cel modern nu reuseste sa tina barca dreapta. Mai loveste dovleceii din stanga, geamandurile acelea puse sa deosebeasca culoarele. A fost coleg de intrecere cu inca sapte baieti, numai ca aia au terminat si sunt deja la dusuri. Dar el are vointa. Sau, cum zicea nebunul acela de a avut ideea ca toate natiunile sa fie prezente pe aici, "important e sa participi!".
Hamadou Djibo Issaka era inotator, n-avea treaba cu pagaea ori padela. L-au chemat si i-au zis in felul urmator. "Rechinule, Londra mai da niste invitatii la barci. Stim ca esti dibaci la inot, dar te rugam sa faci un efort sa treci la rame!" Asa a facut. CU TREI LUNI INAINTE DE OLIMPIADA!!! "Cand m-am urcat prima oara in barca, m-am rasturnat cu ea si am cazut in cap! Noroc ca stiam sa inot", glumeste, azi "Hama".
Prin Niger nu prea auzisera de sporturi dintr-astea, asa ca s-a dus la perfectionare in Tunisia. Doua luni a tras tare. "Nu le am cu tehnica, de nicio culoare. Am doar forta!", recunoaste. Pana la Londra, a terminat, cap coada, doar sapte curse. "Terminat" e un mod frumos de a vorbi, pentru ca nu a reusit, niciodata, dar niciodata, sa tina ambarcatiunea dreapta. "N-a fost usor la Londra. Am avut nevoie de mult curaj pentru a trece linia de sosire", spune Djibo.
Acum, astepta ca si alti baieti din Niger sa se apuce de sportul acesta. "Problema e ca nu avem barci! Niciuna! A mea n-a fost construita din fibra, ci din lemn!", zice, in timp ce se uita spre Big Ben. Macar si-a reglat ceasul...
