Alina Pușcaș: "Am mai dat cu var lavabil, găurit pereții, încărcat dube, vopsit scaune cu pistolul, dar... niciodată în ritmul ăsta!''

Urmărește A1 pe Discover

Filmările pentru cea de-a patra ediție a emisiunii “Poftiți pe la noi!”, difuzată de Antena 1 luni, 11 august și marți, 12 august, de la 20:30, i-au amintit Alinei Pușcaș de vacanțele de vară pe care și le petrecea întotdeauna la bunicii ei, în Luduș.

Vedeta nu a fugit de munca grea la care a supus-o nea Marin și ne împărtășește primele impresii după experiența de la “Poftiți pe la noi!”.

Cum a fost intalnirea cu nea Mărin?
A fost una foarte placuta! Stiind de nea Marin doar din auzite, imi facusem o anumita idee despre cum ar putea fi in realitate (adica dur, necrutator) dar m-am bucurat sa descopar un OM! E foarte simpatic, cu un tonus extraordinar, pus mereu pe sotii si spus bancuri, foarte muncitor.

Ce ti s-a parut cel mai greu din tot ce a trebuit sa faci la Costinesti?
TOT. Nu a fost pentru prima oara cand am dat cu var lavabil, gaurit peretii, folosit dibluri/suruburi, descarcat si incarcat dube, maturat 500 m de beton, curatat paianjeni, schimbat perdele, sters praful, vopsit scaune cu pistolul, carat scaune, mese, mancare, bautura etc., dar niciodata in ritmul asta! Nu am muncit niciodata in viata mea 15 ore pe zi cu 30 de minute pauza de masa. A fost foarte greu, dar odata terminata treaba m-am simtit perfect si mandra stiind ca am dus la bun sfarsit ceea ce ne propusesem.

Vei mai repeta experienta pescuitului in largul marii?
Partea cu pescuitul in largul marii nu as repeta-o din multe puncte de vedere: trezirea la ore imposibile, plutitul in deriva nu este cea mai placuta senzatie, pestele care sarea in barca in toate partile, mila care mi se facea privind calutii de mare prinsi in plasa... Si totusi... rasaritul soarelui in largul marii este absolut impresionant.

Acasa ce lucruri faci cu placere?
Imi place mult sa gatesc, mai ales daca o fac pentru cineva drag.

Cum iti petreceai vacantele in copilarie?
Toate vacantele de vara mi le-am petrecut in Ludus, la bunicii mei, in mijlocul mini-fermei de animale, intre stupii de albine (scoteam de doua ori mierea din faguri alaturi de bunicul meu) si recoltele de struguri, porumb, sfecla si multe legume naturale. Bunicii mei au stiut mereu sa imbine munca si joaca, ceea ce mi-a prins foarte bine in viata pentru ca am invatat sa consider orice tip de munca (oricat de grea ar fi ea) un fel de joaca serioasa.