Cel mai mare mister al lumii dezlegat cu ajutorul cuvântului românesc „OMOR” : „Este despre sex și cum se face un avort”

 
+3 click pentru
galerie

Manuscrisul lui Voynich este unul dintre cele mai misterioase documente din istoria omenirii. De-a lungul timpului, sute de cercetători au încercat să descifreze ceea ce stă scris pe filele îngălbenite de timp și găsite de Wilfrid Voynich, polonezul care l-a adus în atenția publică în urmă cumai bine de un secol.

Zilele trecute, un celebru cercetător britanic al Universității din Bristol a detonat bomba, afirmând că a descoperit înțelesul acestor scrieri. Gerard Cheshire, profesor în cadrul universității este ferm convins că a aflat ce se scrie în celebrul de-acum manuscris, folosindu-se inclusive de un cuvânt în limba română, respectiv „omor”.

CE ESTE MANUSCRISUL LUI VOYNICH

Manuscrisul lui Voynich (numit așa după Wilfrid Michael Voynich, cunoscut și ca manuscrisul de la Vila Mondragon) este un manuscris cifrat misterios, despre care nu se cunoaște nici autorul și nici data apariției.

Are forma unei cărți ilustrate cu 232 pagini. Textul este scris cu litere și cuvinte neidentificate, fără greșeli, tăieturi sau corecturi. Desenele în schimb sunt executate cu mai puțină strădanie. Ele reprezintă plante, oameni, animale și teme astronomice. Plantele de exemplu nu au putut nici ele să fie identificate.

Cu toate eforturile intense depuse pentru descifrarea sa, manuscrisul nu s-a putut descifra nici până în ziua de azi (2015), nici măcar cu ajutorul calculatoarelor. El ar putea avea un sens oarecare, dar poate fi și doar o farsă cu aparențe serioase.

Originalul se păstrează în biblioteca Beinecke Rare Book and Manuscript Library de la Yale University din New Haven, Connecticut, SUA, sub numărul de catalog MS 408 (începând din 1969).

Citește și:

Un mare mister al Bibliei. În ce an s-a născut cu adevărat Iisus Hristos. A fost descoperită greșeala!

O scriere misterioasă într-un alfabet necunoscut și fără corespondent în istorie, imagini ale unor plante inexistente pe Pământ, semne zodiacale complexe și siluete feminine scăldându-se în bazine diforme, pline cu un lichid ciudat – acestea sunt doar câteva dintre elementele care i-au determinat pe cercetători să declare manuscrisul Voynich drept cel mai bizar document descoperit vreodată.

Documentul, care acum se află în biblioteca Universității Yale din Statele Unite, a început să facă vâlvă încă de la descoperirea sau, mai bine spus, redescoperirea sa, în 1912, de către anticarul polonez Wilfried Michael Voynich. Acesta l-a găsit „într-un vechi castel din Europa”, mai precis la colegiul iezuit Mondragone di Frascati, aflat la sud de Roma, unde se pare că manuscrisul fusese dat uitării de câteva secole. Specializat în analiza și evaluarea documentelor vechi, Voynich a remarcat imediat caracterele misterioase și imaginile cel puțin bizare ce ilustrau cele 246 de pagini îngălbenite de vreme.

CĂUTAREA ORIGINII

Nu mai puțin curios era și documentul aflat între paginile sale, și anume o scrisoare datată „Praga 19 august 1666”, scrisă de un anume Joannes Marcus Marci și adresată lui Athanasius Kircher, ilustru gânditor și lingvist al vremii, unul dintre primii cercetători care încercase, printre altele, descifrarea hieroglifelor egiptene. Marci susținea că documentul ar fi aparținut regelui Rudolf al II-lea de Habsburg (1552–1612), care îl achiziționase în schimbul sumei imense de 600 de ducați (aproximativ 60.000 de euro la ora actuală), în speranța că ar conține dezlegarea misterului transformării plumbului, sau a oricărui alt metal, în aur. Scrisoarea mai menționează și că manuscrisul ar fi putut fi opera lui Roger Bacon, renumitul filozof si alchimist englez din secolul al XIII-lea, una dintre puținele persoane din Europa acelor vremuri care ar fi avut cunoștințele necesare creării unei asemenea opere cu caracter artistic.

Mai mult, Joannes Marcus Marci notează că ar fi renunțat de bună voie la document, după ce își dedicase zadarnic întreaga viață descifrării scrierii misterioase.

Citește și:

Misterul MORMÂNTULUI CRĂIESEI, o movilă uriașă sub care și-ar dormi somnul de veci „o femeie mare de tot şi îmbrăcată într-un fel de rochie de mireasă. Şi în jurul ei sunt comori”

UNUL DINTRE MARILE MISTERE ALE OMENIRII

Nimeni nu a reușit să dezlege, în cei peste 500 de ani care se presupune că ar fi trecut de la redactarea manuscrisului Voynich, măcar unul dintre misterele care înconjoară neobișnuitul document: origini, autor, scriere, imagini sau limba în care a fost redactat. Și asta după ce, numai în secolul XX, o veritabilă armată de paleografi, inclusiv specialiștii americani care au descifrat codul german „Enigma”, a eșuat lamentabil.

Inițial, decriptarea sa părea o sarcină ușoară pentru lingviștii contemporani, atâta vreme cât textul era format din cuvinte ce se repetau și păreau să urmeze o linie inteligibilă, asemenea tuturor limbilor cunoscute. Entuziasmul acestora avea, însă, să pălească la scurt timp, atunci când vor descoperi că alfabetul necunoscut părea să semene cu majoritatea limbilor de circulație internațională din sec. XVI–XVII, și totuși, să nu aibă corespondent,cu nici una dintre ele. Paleografii au reușit să identifice caractere latine (a, o, c, n, m), unite în cuvinte cu cifre arabe (2, 4, 8 sau 9), semne din alfabetul englez (q, y). Dar și litere ce aduc cu vechea scriere runică sau simboluri medievale alchimice. Curios este faptul că manuscrisul pare scris de două persoane diferite, care folosesc sisteme distincte de redactare, specialiștii împărțind textul în două categorii de scriere: Voynich A si Voynich B, fără nici o altă evoluție însă, în descifrarea acestora.

Iar ca misterul să fie complet, nici unul dintre cuvinte nu are mai puțin de trei litere, sau mai mult de zece, fapt neîntâlnit în nici o limbă cunoscută, iar semnele de punctuație lipsesc cu desăvârșire, motiv ce i-a determinat pe paleografi să creadă că este vorba de un document cifrat, un fel de cod medieval, accesibil numai inițiaților.

Dacă scrierea reprezintă o necunoscută, imaginile, care ar fi trebuit să ofere mai multe informații și care se găsesc aproape pe fiecare pagină, sunt de-a dreptul bizare: plante necunoscute pe pământ, figuri feminine, majoritatea nud, ce par a se scălda în bazine de forma unor organe interne umane, legate între ele, prin ciudate conexiuni tubulare, semne zodiacale complicate si reprezentări ale unor posibile constelații sau grupuri stelare necunoscute.

CE AR REPREZENTA SCRIERILE

Potrivit britanicului, tot manuscrisul este scris într-o versiune a limbii proto-romane și nu conține nici previziuni despre timpurile viitoare și nici informații istorice legate de acele vremuri. Scrierile conțin câteva sfaturi referitoare la actul sexual și descireri amănunțite ale unui avort.

Aici intervine și cuvântul în limba română, „omor”. La una dintre descrierile ilustrațiilor din manuscris există expresia OMOR NENA. Dr. Gerard Chesire a explicat că termenul „OMOR” se găsește în dicționarul limbii române și înseamnă „a ucide”, iar NENA, în mai multe zone din Spania se folosește pentru a descrie un bebeluș de sex feminin. „OMOR FETIȚA”, ar fi traducerea mot a mot a expresiei, care însoțește imaginea în care este prezentat un avort.



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI