Pentru Nina, o secretară divorțată, Mircea Eliade a renunțat la propria familie. Prietenia i-a legat, moartea i-a despărțit!

 
+5 click pentru
galerie

Dacă am lua ca unitate de măsură poveștile de dragoste construite în romanele sale, am crede că Mircea Eliade a fost unul dintre cei mai romantici autori ai literaturii române. Însă, aparențele înșală. Când a venit momentul să își aleagă soția, autorul a ales cu mintea, nu cu inima. Nina, o secretară divorțată, mamă a unui copil, a fost motivul pentru care Eliade a fost renegat de propria familie.

La începutul anilor ’30, Mircea Eliade era unul dintre cei mai curtați bărbați din București. Profesor la Universitate, el juca pe degete două femei, în același timp. Plictisit, ar fi vrut să pună capăt ambelor relații. Cu toate astea, a ajuns să-i ceară mâna Ninei Mareș, o femeie divorțată, care avea un copil. 

Pentru Nina, Mircea Eliade a renunțat la Sorana Țopa, una dintre cele mai frumoase actrițe ale Teatrului Național.

                                          Sorana Țopa alături de G. M. Zamfirescu, 1932

În final, funcționara Nina Mareș i-a devenit soție. Femeia ascundea un trecut tulburător. Căsătorită cu un ofițer, ea avusese o relația interzisă cu un locotenent din Brașov. Orbită de iubire, femeia a renunțat la soț, la familie, și a fugit cu amantul său.

Doar că familia locotenentului a intervenit. Trimis într-o misiune în Paris, rudele i-au aranjat o căsătorie forțată.

„Mică, blondă, bună camaradă și, deși, cum am aflat ai târziu, ducea o viață grea, râdea întotdeauna, era discretă, nu vorbea de necazurile ei”. Așa o descria Mircea Eliade pe Nina Mareș.

La început, pe cei doi i-a legat o relația de prietenie. Nina era singură, cu o fetiță de 11 ani de crescut. I-a fost secretară o perioadă, bătându-i scriitorului textele literare la mașină.  Încet, încet, prietenia a evoluat într-o dragoste matură, nu pasională, ci cuminte.

„La 25 decembrie 1932, prietenia pe care o aveam până atunci pentru Nina s-a transformat în dragoste”, scria Mircea Eliade, în Jurnal, în 7 februarie 1945.

Prins între două femei, scriitorul a hotărât să pună capăt ambelor relații. Prima vizitată a fost chiar Nina Mareș.

Întâlnirea avea să-i schimbe scriitorului cursul vieții, așa cum nu și-ar fi putut imagina vreodată. Despărțirea transformată în cerere în căsătorie a fost descrisă de Lucian Nasta, în „Intimitatea amfiteatrelor. Ipostaze din viața privată a universitarilor literari”:

„Hazardul face ca periplul de a anunța pe cele două de decizia luată să înceapă cu Nina Mareș. Ajuns în camera ei, începe să-i dezvolte oarecum <<filosofic>> opțiunea lui pentru despărțire definitivă, moment în care observă că sărmana femeie se îndreaptă încet spre fereastra deschisă, replicându-i, totodată că nu știe dacă va mai suporta să piardă, pentru a doua oară, marea iubire. Pe loc, Eliade intuiește că Nina își pregătește o eventuală sinucidere, moment în care schimbă întreaga strategie: vede în destinul lui menirea de a salva această ființă nefericită, drept pentru care îi propune să-i devină soție.”

Istoria s-a repetat pentru Nina. În momentul în care au auzit că fiul lor se va căsători cu o funcționară divorțată, mamă a unui copil, părinții scriitorului nu au mai vrut să audă de el. Timp de cinci ani, Mircea Eliade a fost renegat de propria familie.

„Parcă s-ar fi prăvălit cerul peste ei”, scria Eliade despre momentul în care și-a anunțat logodna. După o nuntă fără fast, cei doi s-au mutat împreună într-un apartament închiriat.

Mariajul lor nu a fost lung. Înțelegând sacrificiul pe care scriitorul îl făcuse, Nina și-a devotat întrega existență soțului ei.

„O soție profund devotată. Trăia exclusiv pentru mine, însă ascundea foarte bine lucrul acesta (…). Nu cred că multe soții și-ar fi putut păstra dragostea, încrederea și seninătatea alături de cel care eram pe atunci”, scria Eliade.

După căsătorie, viețile celor doi s-au schimbat radical. Nina a renunțat la locul de muncă, la cererea clară a soțului, iar scriitorul și-a asumat rolul de tată vitreg pentru fiica ei, Adalgiza.

Fericirea lor nu a durat prea mult. Nina s-a îmbolnăvit de cancer. Ani întregi i-a ascuns soțului suferința ei. În aprilie 1944, boala s-a agravat. Nu mai avea cum să țină secretul. În cele din urmă, prima soție a lui Mircea Eliade a ajuns într-un sanatoriu în Lisabona.

Pe 20 noiembrie 1944, Mircea Eliade a rămas singur.

„Oare suferinţele acestea n-au răscumpărat nimic? Nu pot crede. Nina mi-a fost luată pentru păcatele mele şi pentru mântuirea ei. Dumnezeu a voit s-o ia, ca să mă zvârle pe mine într-o nouă viaţă – de care, acum, nu ştiu încă nimic”, scria Eliade în jurnal, la o lună după moartea soţiei.

surse: Historia, Wikipedia



facebook whatsapp twitter pinterest
PARTENERI