Urcam in pomi, pe acoperisuri, faceam tot felul de traznai. Veneam acasa dupa ora la care imi spunea tata sa ajung si ma pedepsea. Ma mai si altoia cateodata, dar nu foarte rau.
Aveam un vecin la etajul patru, noi stateam la cinci, si intr-o zi dupa ce am terminat scoala ne-am urcat pe acoperisul unui garaj, el m-a impins iar eu am cazut de acolo. El speriat s-a dus la mama si i-a spus ca m-a omorat", isi aminteste Oana Roman cu nostalgie.