30 august 1940: Romania Mare in ruine. Ungaria a primit nord-estul Transilvaniei in urma Dictatului de la Viena

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește A1 pe Discover

In iunie 1940, la o saptamana dupa capitularea Frantei, Uniunea Sovietica a transmis Romaniei doua ultimatumuri prin care cerea evacuarea imediata si neconditionata a Basarabiei, fosta parte a Rusiei intre 1812-1917, care se unise cu Romania dupa Primul Razboi Mondial si a nordului Bucovinei. Somatia sovietica se baza pe anexa secreta expansionista a Pactului Ribbentrop – Molotov semnat la 23 august 1939. Guvernul roman, pe fundalul conjuncturii internationale nefavorabile, a cedat presiunilor sovietice si germane.

Succesul Moscovei a determinat Budapesta sa reclame revizuirea granitelor in Transilvania. Puterile Axei au sugerat partilor implicate sa-si rezolve problemele prin negociere directa sau arbitraj. Cedarile teritoriale romanesti au fost facilitate de starea de deruta determinata de presiunile externe si incapacitatea guvernului si a cercurilor conducatoare romanesti de a angaja actiuni politice ferme, de a organiza masuri de aparare nationala.

Negocierile prin intermediul reprezentantilor Germaniei si Italiei au inceput la 16 august 1940 la Turnu Severin. Ungaria a pretins circa 69.000 km² din suprafata Romaniei, la care guvernul roman a raspuns oferind un schimb de populatie si o serie de rectificari minore ale granitelor. In final, negocierile de la Turnu Severin au esuat si se parea ca disputa romano-ungara se va muta pe campul de lupta.

Germania era insa interesata sa pastreze pacea in regiune, deoarece avea nevoie de exporturile acestor tari pentru necesitatile de razboi. Ministrii de externe ai Romaniei si Ungariei au fost convocati la 29 august la Viena, unde ministrul de externe german Ribbentrop a impus partilor preacceptarea neconditionata a arbitrajului germano-italian, care avea sa devina “cel de-al doilea arbitraj (Dictat) de la Viena”. In dimineata zilei de 30 august 1940 Consiliul de Coroana convocat de regele Carol al II-lea a admis arbitrajul cu majoritate de voturi (19 pentru, 10 contra, 1 abtinere), in schimbul garantarii de catre Germania si Italia a noilor granite. Trasarea noii frontiere a fost supervizata personal de Hitler, interesat de regiunea petrolifera a Prahovei, astfel ca noua granita ajungea la doar cativa zeci de km de ea.

Prin acest dictat Romania a fost nevoita sa cedeze Ungariei nord-estul Transilvaniei, un teritoriu de 43.492 km², cu o populatie estimata atunci la 2,609,000 locuitori, dintre care 1.310.000 erau romani, iar maghiari 970.000.

Germania nazista a fost principalul beneficiar al Dictatului de la Viena prin faptul ca a castigat suportul militar simultan al Ungariei si Romaniei. Cele doua tari au aderat la Pactul Tripartit in noiembrie 1940.

Dictatul de la Viena a produs o grava criza politica in Romania. La 4 septembrie 1940, guvernul Gigurtu a fost fortat sa demisioneze, intre altele sub presiunea legionarilor. Regele Carol al II-lea, desi se opusese cedarilor teritoriale fara lupta, a fost declarat vinovat principal. Sub presiunea reprezentantilor Germaniei regele l-a numit pe 5 septembrie prin decret regal prim-ministru pe generalul Ion Antonescu, iar acesta i-a impus abdicarea la 6 septembrie 1940. In calitatea de prim-ministru, Antonescu a contestat Dictatul de la Viena, inclusiv in discutiile cu Adolf Hitler si Benito Mussolini, dar a obtinut de la Hitler, in primavara anului 1944, numai o vaga promisiune de revizuire ramasa nefinalizata.

Dupa rasturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 si intoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata romana a participat in toamna anului 1944 la luptele pentru eliberarea Transilvaniei de Nord. Uniunea Sovietica a acceptat ca Transilvania de Nord sa revina Romaniei, cu conditia instaurarii la Bucuresti a unui guvern procomunist. Administratia civila romana a revenit in Transilvania abia in martie 1945, dupa formarea guvernului condus de Petru Groza.